Slainder.

Alergam ca o nebuna in cautarea doamnei Atiogen. Eram atat de incantata. Vroiam atat de mult sa particip la acest joc. Ciudat, nimeni nu era pe hol. Trec cu pasi muti pe coridorul scolii, trec peste Nicolle inca impietrita de Alice, trec peste dulapurile pline de sange pricinuite de baiatul shaman si nimic.
Se auzeau picaturi de apa. Clar, cineva trebuia sa faca ceva cu robinetele scolii.
In fine, ajung in sala de sport. Norocul meu, deabia incepuse preselectia pentru Slainder. Stiam ce vroiam sa fiu.Trebuia sa profit de puterea mea si sa fiu un cautator. Il vad pe Eduard, prietenul meu. A fost ales atacant si pe buna dreptate. Avea conformatia unui atlet. Era inalt, cu parul saten deshis si ochi caprui, usor verzi. Ma zareste si se indreapta spre mine:
-Buna, pui. privirea lui era atat de blanda. Greu de crezut ca acel baiat poate fi atat de gelos. Se uita la mine, imi zambeste si ma saruta, lasandu ma usor pe spate. El era un vampir, avand ca element pamantul.
Dintr-o data tot zgomotul se opreste si incep chiote si exclamari precum"Bine baa!" sau"Bravo Eduulee!". Ne oprim si ii priveam cu o expresie amuzata si ii soptesc lui Eduard la ureche"E randul meu", ii dau un pupic si ma indrept spre mijlocul terenului.
-Deci, domnisoara. La ce vrei sa incerci?
-Cautator, doamna.
Toata lumea se uita mirata la mine, pana si Eduard.
-Bine, sa vedem. Profa face cateva incantatii pentru a trezi mingea si, a plecat.
Eu zbor imediat pentru a incerca sa o prind. In confruntare cu mine era o fantoma, un spirit. Incercam din rasputeri sa o prind. Dar era prea tarziu, mingea deja se pusese pe cerc. Ceea ce inseamna ca batalia incepea. Ajung pe pamant. Adrenalina imi curgea prin sange. Totul era permis!

-Ok, sunteti gata? Incepeti!

Fantoma nici nu a mai stat pe ganduri si isi pornise magia. Nu era o magie cunoscuta de mine. Fantomele au alte puteri fata de fiintele vii. Ma feresc si imi incerc puterea. Hei, se pare puteam scoate energie din ochi. Foarte ciudat. "ZHZHHIASTT!" Mainile mi se rotesc ochii erau indreptati fix spre fantoma, care, la randul ei isi pregatea vraja. Era unu la unu. Acum tot ce conta era linistea. Toata lumea isi tinea respiatia. Cu un tipat imi eliberez toata energia acumulata pentru vraja. Lumina a acaparat tot terenul, ajungand in salile de clasa si dormitoare.

Meciul se sfareste. Incep sa se vada niste forme. Eram eu, in picioare, ranita. 

La vederea mea, urletele de bucurie, strigatele si urarile imi asurzeau urechile. Iata-ma fiind noua cautatoare a liceului Hattlecorn. Eduard ma tinea pe umeri. Eram prima fata din liceul nostru care juca Slainder.

Lyn, fiind sora mea geamana a simtit imediat bucuria din sufletul meu si, usor nearanjata datoria intalnirii cu Dean, alearga bucuroasa spre mine, tragand-o pe Alice socata dupa ea. Dar si-a dat seama imediat de ce s-a intamplat.

Desi ma simteam ciudat, imi placea acel sentiment de victorie, de rasfat, de popularitate.

O data coborata de pe umerii lui Eduard, ma indrept spre Lyn si Alice.

-Deci, ce spuneti? intreb eu.

-Spunem ca esti fantastica! spun cele doua entuziasmate.

-Da, am aflat ca antrenamentele sunt in fiecare zi, cu exceptia weekendului. O sa-mi fie cam greu.

-Nici o grija, spuse Alice, o sa venim sa te luam de la fiecare antrenament. spuse ALice, facandu-mi cu ochiul.

-Ar fi super... spun eu

-Ceva e ciudat cu tine. Te arde. Nu crezi ca ar trebui sa ne spui si noua? intreaba Lyn enervata. Desigur ca Lyn stia ce gandesc dar vroia sa mi auda cuvintele.

-Haide Ava, spune ne. zice Alice, privindu-ma ingrijorata.

-Ma simt ciudat. Mai intai ma intalnesc cu Nicolle, nu stiu ce simt pentru Eduard... Si am un vis... Un vis in care apare o fata roscata... mi se pare ca e vampir... are corp atletic. Am simtit-o apucandu-ma de mana. Forta ei era inimaginabila, si... priviti. Imi ridic bluza si le arat fetelor mana. Acel vis... daca se putea numi asa imi lasa-se un semn, mana acelei fete imprimata. Lyn si Alice erau socate. Fetele lor exprimau groaza.  Ii simteam inima lui Lyn.  Batea atat de tare....  Si sunt sigura ca a lui Alice batea la fel de tare. Dar nu numai asta le-a ingrozit. A fost ceva mai mult. Pe urma era scris ceva...  scris cu niste cuvinte necunoscute... vechi... ceea ce insemna ca totul incepea aici.

Surpiza.

-Tu?! Ce cauti tu tocmai aici?! intreb eu ingrozita. Dispari din ochii mei!

-Si, eu ma bucur sa te revad, sora. spuse razand. Liceul meu s-a desfintat deci ne-am mutat cei mai multi dintre noi aici.

Am incercat sa fug dar m-a prins de mana. Stransoarea ei era foarte puternica. Era s0ra mea vitrega . O detestam atat de mult. Ea era "intelepta" familie, copilul cu cele mai bune note, cea mai puternica, profesorii in Azuc ma comparau tot timpul cu ea. Ura pentru ea crestea din ce in ce mai mult. Lyn nu o suporta de asemenea. Dar, surprinzator imi da drumul. Incepe sa tipe, isi pune mainile la cap si cade, lovindu-se cu capul de gresie. Incercam sa-mi dau seama ce se intampla.

-Hei, hei. Doamna vampiras, nu mai sunteti atat de tare nu?

Evident era Alice.

-Alice ea e-.

-A, nu, Ava, stiu cine e. Domnisoara atotstiutoare. Doamnisoara Nicolle, sora ta cea "buna". Cat de "incantata"sunt sa te cunosc. Ava, iti arat noua mea putere?. Pot sa spun ca dintre toti, Alice o ura cel mai mult. Motivul? Nicolle desi este foarte populara are un viciu, drogurile, mai detaliat, trasul pe nas. Trasa, aceasta nu si mai putea controla puterile si a sarit sa-i suga sangele primei persoane care i a venit in fata, ucigand-o. Intamplator era mama lui Alice.

-D-da.. spun eu.

Ochii ei se schimbasera. Se facusera un verde intens(asta insemna ca evaluarea elementelor era diferita) si o impietrira pe Nicolle.

-Bine, dar..

-Stai linistita. Puterile mele inca nu sunt complete. O sa-si revina intr-o ora... Sau doua.. Nu mai tin bine mine. Spune ea ducandu-si mana la barbie. Haide. Facem o plimbare prin gradina scolii?

-Da. raspund eu sec.

Sa fiu sincera, nu mai mersesem niciodata in gradina scolii, nu ma prea interesau aceste lucruri. Flori, inimoare, roz, bucurie... Aceste cuvinte nu ma caracterizau! Asezandu-ne pe iarba, eu scot o tigara din pachet. Alice se uita stramband din gura la mine. Nu suporta acest miros.

-In fine, Ava, ce se intampla cu tine? Te vad, te simt. Stiu ca nu esti ok.

-Este faza cu tot acest inceput. Nu ma simt deloc in regula. Se simte ceva in aer. Presimt ca ceva rau o sa se intample. Eu-

Dar nu apuc sa termin. Din spatele gradinii se auzeau chicoteli, doua voci diferite. Una pe care am recunoscut-o iar cealalta, un total mister! Prima voce era a lui Lyn. Era impreuna cu un tip, pe care nici una dintre mine si ALice il cunosteam, langa un copac. Sa spunem ca isi trimiteau bezelute. Acel baiat era cret, cu buze mari, ochi verzi, purta o geaca de piele. Lyn isi intoarce privirea si ne priveste rusinata. Se intreapta catre noi spunandu-i baiatului"Vin imediat, Dean". Noi ii trimiteam niste priviri socate si serioase.

-Umm. Buna... spuse ea imbujorandu-se

-Buna?! Cine e acel tip?! Nu mi spune! EL e?! spun eu cu ochii cat farfuriile. 

-Da.. Imi pare rau daca.. Intelegeti voi. Dean! Hai sa mergem altundeva...

-Nu. Vom pleca noi. Voi ati ajuns primii aici. spun eu. Haide Alice. Bafta. ii spun eu, facandu-i cu ochiul.

Eu si Alice ne plimbam in jurul scolii. 

-Uite Alice. Cine sunt aceia? intreb eu.

-Din cate am citit aceia sunt vampiruizii. Mult mai slabi decat noi, dar cu o putere de vindecare mult mai rapida. Daca nu ma insel peste acest munte este orasul Slalom. Acolo mai e o scoala de finte magige.

-A, da. Am auzit si eu. "St Stefan" parca, nu?

-Excat. Dar ei predau altceva fara de ce e la noi. La ei vampirii au numai forta fizica, pot controla elemente cum ar fi spiritul. Mi se pare ca e o scoala de vampiri, druizi si vampiruizi.

-Hm. Tot o combinare. spun eu

-Exact. Din cate am auzit vom avea un schimb de experiente cu ei.

-Eu am auzit ca vom avea un meci de Slainder cu ei.-Slainder era un joc ce se practica numai la fiinte magice. In echipa erau 8 jucatori: patru atacanti, un aparator , 2 marginasi si un cautator. Existau 2 mingi. Una pentru a inscrie, folosind numai puterea magica sau fizica, in functie de ce erau(daca isi foloseau celelalte puteri erau descalificati) si incearca sa o duca dupa o anumita linie, numita Ante. Aici erau implicati atacantii. Marginasii... nu prea erau implicati. Ei au voie numai sa zboare si sa prinda mingea cea mare numita Soft folosind puterea Setna, puterea de pe luna, deci da, era un joc de noapte. Cautatorul trebui sa prinda mingea cea mica numita Pain. Da, acest nume a fost pus cu un motiv. Pain este o minge mica, dar atunci ca simte ca este in pericol isi creeaza un scut din ace, facandu-l pe cautator sa urle. Totusi, Pain poate fi luata prin surprindere. In caz ca ambii cautatori din cele 2 echipe zaresc mingea este permis totul, si jocul mare se opreste. ATunci incepe practic "adevaratul joc". Se porneste o lupta, in care este permis oricare magie si.. cel mai puternic invinge, aducand victorie echipei sale!-.

-Da. Parca mormaia proful de sport despre cum cei din St Stefan ii vor umili pe cei de la noi din scoala. spuse Alice razand. Spunea ceva de un tip Jeremy, care e campionul acelei scoli. Banuiesc ca ii este frica.

-Da. Se pot inscrie si fete si baietii?

-Da. Desi, pana acum nici o fata nu s-a inscris. Celor de aici le este frica de "durere". spuse Al, dandu-si ochii peste cap.

-Mda.. Al, trebuie sa plec, ne vedem mai incolo.

-Bine, dar... offf.. De ce ma mai mir? 

ALergam, cu ochii sclipind de bucurie. Dupa multi ani am putut afisa un zambet din suflet, un zambet de bucurie. Nu stiam ce se va intampla. Un lucru il stiam sigur insa. Ma voi inscrie la Slainder!

Adevarul.

Ok, deci, iata-ma, intinsa in pat, inca socata de cele intamplate ieri. Energie? Eu? Inca de mica am fost izgolita, batjocorita, fara prieteni. Ma uit la ceas: 17:30. O doamne! Trebuie sa ma duc la prima ora.

Orarul meu

-ora de stapanire a energiei

-ora de stapanire a impulsului de hranire

-ora de atacuri letale

-ora de shamanism

-ora de contact cu spiritele

-ora de control al mintii

-ora de control a levitatiei

Prima ora este in sala 13, sala mea de clasa. Imediat ce am intrat in clasa toti ochii erau indreptati spre mine, toti socati. Se auzeau susoteli. Enervata, ma asez in ultima banca, singura. Uitandu-ma cu atentie in clasa observ de ce toti se uitau la mine. Eram singura vampsha care avea control asupra energiei. Cam aiurea. 

- Postimul salvera, me amites. spuse o voce imbatranita de timp. In clasa intra un domn, scund de inaltime, cu mustata bruneta si chel in cap. Ne priveste intrigat privire nestiutoare si rade. Asta inseamna "Buna ziua, prietenii mei". Eu sunt domnul Uscean, profesorul de magie. 

Intradevar, avea ochii specifici energiei dar era ceva ciudat cu ei. Culorile erau mult mai intense. Ma uitam absorbita.

-Ma numesc Uscean si voi fi liderul vostru pe parcursul acestor ani. Acum... As vrea sa va impartiti in grupe. Grupa de cameleoni, de shamani, de vampiri si de vampshi. In clasa se auzeau scaune impinse. In clasa mea erau in jur de 6 cameleoni, 8 shamani si 3 vampiri. Eu, bineinteles, ramasesem singura. Profesorul se uita uimit la mine, frecandu-si barbia cu degetele carnoase. Se uita spre mine:

-Da... Ei bine...domnisoara...

-Ava. Ava Drackenberg, domnule. spun eu dezinteresata.

-Domnisoara Drackenberg... Da... Am auzit despre tine. Exceptional. Intradevar exceptional. Ei bine. Avand in vedere ca esti singura vampsha ai doua optiuni: la shamani sau la vampiri. Ei bine, cine o primeste?

Clasa se uita la mine cu priviri in ura. Banuiesc ca erau gelosi deoarece eram singura de acolo care aveam stapanire asupra a lucruri.

-O primim noi, domn' profesor. se aude o voce sfioasa.

-Ah. Ei bine multumesc domnisoara... Heselfer. Ava, du-te te rog langa acea domnisoara.

Ma indreptam cu pasi lenesi spre vocea acea de copil, cu mintea total in alta parte. Ma opresc, imi ridic capul si, uitandu-ma la acel chip ma trezesc din visare. Era o fata blonda, cu buze subtiri si roz, imbracata intr-un jerseu colorat si niste pantaloni maro. Langa ea erau inca doua fete. Ma asez langa fata blonda fara sa spun un cuvant.

-Buna. Eu sunt Amy. Ele sunt Ima si Rosa. Suntem incantate sa te avem in echipa noastra. spuse Amy imbujorata. Faptul ca vedeam acea roseata in obrajii ei. Mie nu mi se intamplase asta niciodata. Puteam fi numita fata lipsita de sentimente.

-Da. Ava, incantata. spun eu pe un ton timid dar in acelasi timp sec.

-Acum, avand in vedere ca ne-am impartit sa incepem. spuse domnul Ucsean. Vom vorbi azi despre energie. Ce este energia mai exact? Ei bine, unii dintre voi o considera electricitate nu? Dar este mai mult de atat. Energia este combinarea celorlalte 4 elemente. De aceea este foarte rara. Ar trebui sa stiti cum a fost creeata. Ei bine, de mult. Cand lumea era abia formata erau patru creaturi.

- Ce fel de creaturi? intreaba un baiat shaman pe nume John.

-Oh... Ei bine . Nimeni nu stie nimeni exact ce au fost. Se stie doar atat: Fiecare avea cate un element. In lupta, vazand ca puterilor lor nu sunt suficienta, cei 4  si-au unit puterile si au creeat energia, distrugandu-i pe varcolaci.

-Vreti sa spuneti ca noi avem toate puterile si ca le putem controla? spuse Rosa cu ochii, transformandu-se in inimioare

-Hahaha. Nu, nu inca. spuse profesorul, dezamagindu-ne pe toti. Vedeti voi, culoarea ochilor vostri este mov pal. Acum observati culoarea ochilor mei. Nu e acelasi tip de mov nu? Movul meu este puternic, transformat din multi ani de experienta. SI nici acest mov nu a atins apogeul absolut. Desemenea, nici unii dintre voi nu il veti atinge. Ei bine....Este ceva predestinat. Fiecare are ritmul lui de crestere al puterii deci unii veti fi mai avansati ca si ceilalti. 

-Si... ne puteti arata ceva? intreb eu, cu o voce plictisita in timp ce imi puneam picioarele pe banca.

-Ei bine, domnisoara Ava... ZZZZHHHHHHHIIIIIP. Intr-o secunda tablourile incep sa vorbeasca, luminile incep sa se aprinda si sa se stinga, chiar si John a inceput sa pluteasca. Parea ireal.

Clopotelul suna asa ca toti ne strangem lucrurile si iesim afara din clasa.

-Sa aveti o zi placuta, me amites.

Pe hol ma asteptau Lyn si Alice nerabdatoare.

-Si? Cum a fost? Spune ne tot?

-Pai. E ok banuiesc. Proful e putin sonat, repeta tot timpul cuvintele "Eibine".A trebuit sa fim sortati pe grupe, asa ca eu am intrat la vampiri cu inca 3 fete. Totusi fiind singura vampsha de acolo trebuie sa ma obisnuiesc cu privire rautacioase. spun eu, dandu-mi ochii peste cap.

-Ce?! Cine?! Ohhh, arata-mi! O sa i fac sa le para rau ca si au aratat acele priviri! O sa-i fac sa nu se mai uite asa la tine! Le scot si ochii daca trebuie! spuse Lyn, infuriata.

-Hei, calmaza-te. Vezi ca cicatricea ta se face rosie. Intradevar a fost un mic accident la nastere. Atunci cand Lyn a iesit la lumina, puterile noastre s-au respins, lasandu-i ei o chicatrice pe fata. Chestia ciudata este ca chitatricea isi schimba culoarea in functie de setarea lui Lyn.

-In fine. Vrei sa te hranesti? ma intreaba ea ingrijorata.

-Nu, sunt ok pentru moment. Ma duc sa-mi gasesc dulapul. Mai vorbim.

Plec cu pasi repezi. In drumul meu dau de un baiat, posibil shaman, care se invartea, radea si isi dadea ochii peste cap. Nu cred ca era intreg mintal. Multi copii incercau sa-l linisteasca, altii fugeau deoarece avea o drujba in mana. 

Ma uitam la ei cu sila, cand, aud niste soapte in capul meu" Aster. Hosat. Spiritele sunt suparate. Ahhh!". Ma opresc si incerc sa mi blochez mintea. Intr-un final am reusit. Imi ridic cartile cazute pe jos si incerc sa continui sa merg. Dar ma lovesc de cineva.

-Ah, poti sa fi si tu atent? intreb eu furioasa. Dar indata ce am vazut persoana de care m am lovit ochii se marira, gura murmura de emotie. Tremuram

-Buna, Ava.