Ajutor?

-Alice. Um. Alice, gata. Alice, nu mai pot sa respir. Alice! ALICE!

-Uh,da... scuza ma. Uitandu-ma in ochii ei usor migdalati vad supararea si dezamagirea aflata in interiorul ei. Stiu ce iti trebuie. O cafea tare si muzica lounge. ii spun eu si afisez un zambet fortat.

Aproape tragand-o dupa mine, reusesc sa o aduc in camera mea. Pornesc muzica, cafeaua e deja facuta. Alice zambeste in semn de "multumesc". Mult timp nu am zis nimic. Probabil a fost mai bine asa. Amandoua eram cu gandul in alta parte. Al se intinde in pat si nu spune nimic. Parea ca a adormit. Eu, fara sa fac zgomot inchid usor usa camerei si ies pe hol. Indreptandu-ma spre iesire dau din nou de baiatul shaman, evident cu drujba in mana. Deja enervata ma indrept spre el. Aud striga te si indrumari precum"Nu te duce acolo!" sau "Oh, doamne!". Cu drujba pornita acesta o rasucea in toate directiile iar eu, datorita lectiilor de karate am reusit sa imi dezvlot reflexele, ferindu-ma de toate posibilele rani provocate. Ajung la el, foarte aproape de fata lui. Il iau de gat si il strang tare. Cu privirea plina de ura il intreb:

-Hei! Ce crezi ca faci aici?! Cine esti?

-M-mike..murmura tipul. Din zambetul acela sadic, demonic, apare frica.

-Acum asculta-ma bine, M-mike. Sa nu te mai vad aici. spunand asta il ridic, cu mana de gatul lui si il imping in dulap cu o forta inimaginabila. Hm, si ce sa zici? Se pare ca puterea mea crestea odata cu furia. Fara sa-mi dau seama incepeam sa il sugrum pe bietul Mike.- Ai inteles?!

-D-d-a. 

Ceva era ciudat. Nu ma mai puteam controla. Tot ce vroiam era sa l sugrum. Ochii mei se facusera rosii la loc, desi culoarea lor normala trebuia sa fie mov acum iar coltii imi cresteau. SI, desi nu aveam sange care sa mi curga prin vene, acestea se umflasera, devenind rosii. Dar aud pe cineva strigandu-ma:

-AVA!

Intr-o secunda revin la normal. Il las pe Mike jos care fuge mai repede ca fulegerul si privesc in gol cateva secunde. Apoi ma uit in jur. In jurul meu erau toti elevii si profesorii privindu-ma terorizati. Chiar si directoarea ma privea speriata. Nu mi-am dat seama cat de periculoasa eram. In spatele meu era, hm, tipic dar exact la momentul nepotrivit Eric. In fine, directoarea a reusit sa sopteasca un:"In biroul meu...". Multimea auzind aceste cuvinte imi facura loc, incercand sa se indeparteze cat mai mult de mine. Privirile lor erau atat de speriate... Totusi, eu, putin amuzata ma uit amenintator dintr-o data si parca sar la ei cu pumnul. Se aud numai tipete de groaza. Apoi ma uit. Si il vad pe Eduard privindu-ma dezamagit. Cred ca era singurul care nu era plin de groaza. Zambetul meu isi incheie prestatia, transformandu-se in lacrimi. Incep sa merg mai repede si mai repede pana realizez ca alerg. Dar trebuia sa ma duc in cabinetul directoarei nu? BINEINTELES CA NU! Nu aveam de gand sa fac asta, asa ca am decis sa merg in padurea de langa scoala in care profesorii au specificat clar sa nu intram. Alerg cateva minute bune pana realizez ca am ajuns in centru unde era o ozana, sau asa parea. Ma opresc langa lac, imi aprind o tigara si plang. Nu stiu de ce si nici cum, dar plang. Primele lacrimi... Este o senzatie foarte ciudata dar placuta... Imi amintesc ca am i-pod ul la mine asa ca profit si-mi pun ceva muzica lounge. Inchid ochii si fara sa vreau adorm. Atunci cand ma trezesc observ ca e noapte. Da, recunosc, imi era putin teama. Am spus doar putin! Incercand sa imi dau seama pe unde ar trebui sa ies, ma impiedic si nimeresc cu capul intr-o piatra. Si stateam acolo, inconstienta, pana simt cum ceva ma apuca de picior. Imi incerc din nou forta dar era imposibil. Acea creeatura era cu mult mai puternica. Ma uit, si, desi nu vedeam decat o umbra mi-am dat seama ca era un varcolac. Imi folosesc puterea nou descoperita la Slainder si il imping pe Varcolac  intr-un copac.

-Ok. Ma vrei? Hai sa incepem jocul.strig eu cu o voce asemanatoare cu cea a unui demon.

Si iata-ma, in o lupta pe bune cu... un varcolac. Era clar cine urma sa castige. Totusi, trebuia sa ma feresc de coltii lui. Desi veninul lor nu ma omoara sau transforma, cum este la vampiruizi, acesta imi ia puterile pentru o perioada nedefinita de timp, lasandu-ma vulnerabila.

Ok,i-ata-ma ranita, cu bratul plin de taieturi si din el curgandu-mi serul albastru, extrem de important pentru vampshi deoarece el ma tine in viata, ca si sangele pentru oameni. Nu imi simteam piciorul deci probabil ca era rupt. Fata imi era plina de vanatai si buza sparta. Atunci mi-au trecut prin minte cele mai importante amintiri:"prima mea excursie, prima zi la lectiile de carate, concertele mele de pian si chitara impreuna cu trupa pe care apropo am lasat-o balta pentru a ma muta in liceul asta, prima mea dragoste Gill, primul sarut, prima atractie, momentele petrecute cu Lyn si Alice, petrecerile,prima zi in liceu, Eduard, eu intrand in Slainder, furia pentru Mike si... primele mele lacrimi". Cad ametita pe pamantul umed si ma trezesc intr-un tunel. Nu puteam vorbi. Vedeam o lumina la capat. Incerc sa ajung la ea, dar parca tunelul nu se termina. Cu o putere neimaginabila reusesc sa tip. Un tipat nu de furie, nu de durere ci de teama! Teama, frica, groaza! Da! Dar aud o voce, o voce atat de blanda. O voce care imi alina teama. O voce care-mi sopteste lucruri frumoase. Apoi o aud spunandu-mi"Intoarce-te". Ma trezesc in spitalul scolii. O durere de cap ma ataca nemilos. Incerc sa ma ridic dar simt cum cineva ma impinge usor si scoate un strigat de bucurie. 

-Ava! Doamne, boboceel!

-Surioara!

Acele voci, desi le recunosteam, imi era teama sa deschid ochii. Acele voci erau triste,planse dar bucuroase sa ma vada.

-Ce... ce s a intamplat. intreb eu aproape fara voce.

-Eric te-a gasit in padure si te-a adus aici. Ava, tu... ai supravietuit unei lupte cu un varcolac! Iti dai seama cat de puternica si speciala esti?! imi spune Lyn

-Da. Asa de puternica incat am un picior rupt, fata urla de durere, mana la fel si ma simt ametita din cauza ca am pierdut prea mult ser. Foarte puternica...

-Ava. Esti in viata. Esti aici cu noi. Si dupa cat ai stat adormita credeam ca...

-Cat am stat adormita?! intreb eu ingrijorata

-O luna Ava... sopteste Alice si lacrimile ii apar iar.

-O luna?! Nu. NU! CAMPIONATUL DE SLAINDER! ECHIPA! MECIUL INCEPE PESTE 2 SAPTAMANI! Nu! Trebuie sa ma pregatesc. Incerc sa ma ridic dar sunt pusa la pamant din nou de cele doua fete.

-Ava, ai innebunit?! Uita-te la tine, in ce stare esti!

-Dar trebuie...insist eu.

-NU! DEAJUNS! AI FACUT DESTULE PROBLEME! spune Lyn si furioasa iese din camera alergand. Nu reusesc sa mai spun nimic. In schimb o aud vorbind cu cineva. Apoi usa de la camera se deschide.

-Buna. Se poate sa vorbesc cu Ava ceva, doar noi doi?

-Aaah... desigur. Ai grija... imi spune AL.

Era Eric, cu aceeasi privire de gheata. 

-Ce s-a intamplat. Cum m-ai gasit? intreb eu.

-Trebuie sa vorbim. Imi spune el cu o voce trista. Ochii mei se uitau la ei speriati, murmur un"ok" si astept...

Visele pot deveni realitate?

Ok i-ata-ne pe mine Alice si Lyn la biblioteca in cautarea unei carti arheologice care sa contina litere sau semne care s-ar putea afla si pe bratul meu.

Lyn cauta in sectiunea VII- Hierogrife, Alice in sectiunea IX-Semne specifice iar eu:

-Nu va suparati dar, aveti si o sectiune a Viselor?

-Desigur, o gasesti la numarul XIII, imediat la stanga. imi spune bibliotecara zambind.

Murmur un "multumesc" si alerg catre sectiune. Imi arunc ochii peste teancul de carti vechi si prafuite. Se vede ca nu este asa cunoscut. Simteam cum mana imi este ghidata catre o carte neagra, ascunsa intr-un colt. O apuc si incep sa o citesc. Pe coperta scria "Visul-fictiune sau mai mult?". Interesata acea carte, ma duc intr-un loc linistit si incep sa o rascolesc. Corpuri, animale, litere. Intr-un final am reusit sa gasesc si capitolul cu semne. Le chem pe Alice si pe Lyn pentru a ne da seama in ce limba sunt semnele.

-Hmm. Cred ca domnul Acsean avea semnul asta cusut de geanta. Spunea ceva de limba Brizanta uitata de mult dupa creearea energiei. Se spune ca atunci cand energia a fost creeata cele 4 creeaturi mistice au disparut, luand cu ele toata cunostiinta poporului. Tot ce au mai ramas sunt cateva semne, descoperite recent. Acum.. ce ar putea sa insemne asta?

-Dupa cate imi dau seama, ordinea nu este aceea cu alfabetul nostru. Este oarecum asemanator cu semnele Kanji. Uite, primul semn, inseamna "Asculta-mi"!

-Esti sigura? intreb eu putin neincrezatoare.

-Am gresit eu vreodata?! sare Alice intepata. Desigur ea era creierul nostru deci nu aveam de ales.

-Ok. 

-Uite si celalalt semn:"soaptele". spuse Lyn, intrigata de cartea aceea. Eu si ALice aproape ca uitasem ca era si ea acolo.-Cred ca.. voi lua cartea asta cu mine. spune Lyn, inca uitandu-se in carte.

-Ok, spun eu dezinteresata. Hai sa mergem. Banuiesc ca am elucidat misterul.

-Eu mai raman. Trebuie sa termin de citit paragraful asta. spuse Lyn. Parea hipnotizata. Nu am mai vazut-o niciodata asa. Ah, Ava, vrei sa te hranesti?

-Sincera sa fiu, as vrea.

-Ok. 

Imi era dor de gustul sangelui lui Lyn. Acel sange dulce spre usor amar. Sangele ei... era ca un drog pentru mine. Lyn in continuare citea din acea carte. Doar in momentul cand imi trag coltii din pielea ei, ea isi inchide ochii din cauza micii dureri.- Bine. Ne vedem mai incolo.

Eu si Alice plecam. Inca era pauza deci ne hotaram sa facem o plimbare.

-Sti... am decis ca este mai bine sa ma despart de Eduard. Nu am nevoie de inca o indatorire. Nu acum. Trebuie- Dar sunt intrerupta de suntetul celularului meu care ma anunta ca am primit un mesaj.- Hm! Si ghici cine. Eric. Il mai sti?

-Varul tau! spuse Alice si ochii i se marira. De cand eram mici Alice era indragostita lulea de varul meu, Eric Hurichman, vampir. Recunosc ca era chipes, dar lui Alice ii cazuse cu tronc. Din pacate tot ce a fost intre ei a fost doar o distractiile de o zi pentru Eric, lasand-o pe Alice cu inima franta. Adevarul este ca Eric a considerat-o intotdeauna pe alice "Fata cu par rosu, mereu aprinsa".

-Chiar el. Hm. Si.. Ah...

-Ce? Ce ti-a zis?

-Ah. Nimic. Sunt sigura ca e ceva neimportant..

-Ava Hurichman! Era prima cand imi spunea tot numele. Ochii ei se inverzira, ceea ce ma infiorase, avand in vedere modul in care a impietrit-o pe Nicolle.

-Bine. El... Lui... Ii place o fata din liceul St Stefan... O anumita Katerine, destul de populara in scoala ei. O secatura in orice caz, doar e vampiruid. spun eu incercand sa o incurajez pe Alice.

-Oh, deci ea e faimoasa... Oh, doamne dezamagitor. Sincer, varul tau chiar s-a schimbat mult. Nu ar fi iesit cu un vampiruid niciodata. Iti amintesti " Nu ies cu hibrizi"? Ce vorbe marete... spuse Alice si din ochii incep sa ii cada lacrimi.

-Haide bobocel... spun eu si o iaw in brate. Ea ma strange cu putere, lasandu-ma aproape fara respiratie. Dar nu imi pasa. Tot ce vroiam era ca ea sa se simta mai bine.

Slainder.

Alergam ca o nebuna in cautarea doamnei Atiogen. Eram atat de incantata. Vroiam atat de mult sa particip la acest joc. Ciudat, nimeni nu era pe hol. Trec cu pasi muti pe coridorul scolii, trec peste Nicolle inca impietrita de Alice, trec peste dulapurile pline de sange pricinuite de baiatul shaman si nimic.
Se auzeau picaturi de apa. Clar, cineva trebuia sa faca ceva cu robinetele scolii.
In fine, ajung in sala de sport. Norocul meu, deabia incepuse preselectia pentru Slainder. Stiam ce vroiam sa fiu.Trebuia sa profit de puterea mea si sa fiu un cautator. Il vad pe Eduard, prietenul meu. A fost ales atacant si pe buna dreptate. Avea conformatia unui atlet. Era inalt, cu parul saten deshis si ochi caprui, usor verzi. Ma zareste si se indreapta spre mine:
-Buna, pui. privirea lui era atat de blanda. Greu de crezut ca acel baiat poate fi atat de gelos. Se uita la mine, imi zambeste si ma saruta, lasandu ma usor pe spate. El era un vampir, avand ca element pamantul.
Dintr-o data tot zgomotul se opreste si incep chiote si exclamari precum"Bine baa!" sau"Bravo Eduulee!". Ne oprim si ii priveam cu o expresie amuzata si ii soptesc lui Eduard la ureche"E randul meu", ii dau un pupic si ma indrept spre mijlocul terenului.
-Deci, domnisoara. La ce vrei sa incerci?
-Cautator, doamna.
Toata lumea se uita mirata la mine, pana si Eduard.
-Bine, sa vedem. Profa face cateva incantatii pentru a trezi mingea si, a plecat.
Eu zbor imediat pentru a incerca sa o prind. In confruntare cu mine era o fantoma, un spirit. Incercam din rasputeri sa o prind. Dar era prea tarziu, mingea deja se pusese pe cerc. Ceea ce inseamna ca batalia incepea. Ajung pe pamant. Adrenalina imi curgea prin sange. Totul era permis!

-Ok, sunteti gata? Incepeti!

Fantoma nici nu a mai stat pe ganduri si isi pornise magia. Nu era o magie cunoscuta de mine. Fantomele au alte puteri fata de fiintele vii. Ma feresc si imi incerc puterea. Hei, se pare puteam scoate energie din ochi. Foarte ciudat. "ZHZHHIASTT!" Mainile mi se rotesc ochii erau indreptati fix spre fantoma, care, la randul ei isi pregatea vraja. Era unu la unu. Acum tot ce conta era linistea. Toata lumea isi tinea respiatia. Cu un tipat imi eliberez toata energia acumulata pentru vraja. Lumina a acaparat tot terenul, ajungand in salile de clasa si dormitoare.

Meciul se sfareste. Incep sa se vada niste forme. Eram eu, in picioare, ranita. 

La vederea mea, urletele de bucurie, strigatele si urarile imi asurzeau urechile. Iata-ma fiind noua cautatoare a liceului Hattlecorn. Eduard ma tinea pe umeri. Eram prima fata din liceul nostru care juca Slainder.

Lyn, fiind sora mea geamana a simtit imediat bucuria din sufletul meu si, usor nearanjata datoria intalnirii cu Dean, alearga bucuroasa spre mine, tragand-o pe Alice socata dupa ea. Dar si-a dat seama imediat de ce s-a intamplat.

Desi ma simteam ciudat, imi placea acel sentiment de victorie, de rasfat, de popularitate.

O data coborata de pe umerii lui Eduard, ma indrept spre Lyn si Alice.

-Deci, ce spuneti? intreb eu.

-Spunem ca esti fantastica! spun cele doua entuziasmate.

-Da, am aflat ca antrenamentele sunt in fiecare zi, cu exceptia weekendului. O sa-mi fie cam greu.

-Nici o grija, spuse Alice, o sa venim sa te luam de la fiecare antrenament. spuse ALice, facandu-mi cu ochiul.

-Ar fi super... spun eu

-Ceva e ciudat cu tine. Te arde. Nu crezi ca ar trebui sa ne spui si noua? intreaba Lyn enervata. Desigur ca Lyn stia ce gandesc dar vroia sa mi auda cuvintele.

-Haide Ava, spune ne. zice Alice, privindu-ma ingrijorata.

-Ma simt ciudat. Mai intai ma intalnesc cu Nicolle, nu stiu ce simt pentru Eduard... Si am un vis... Un vis in care apare o fata roscata... mi se pare ca e vampir... are corp atletic. Am simtit-o apucandu-ma de mana. Forta ei era inimaginabila, si... priviti. Imi ridic bluza si le arat fetelor mana. Acel vis... daca se putea numi asa imi lasa-se un semn, mana acelei fete imprimata. Lyn si Alice erau socate. Fetele lor exprimau groaza.  Ii simteam inima lui Lyn.  Batea atat de tare....  Si sunt sigura ca a lui Alice batea la fel de tare. Dar nu numai asta le-a ingrozit. A fost ceva mai mult. Pe urma era scris ceva...  scris cu niste cuvinte necunoscute... vechi... ceea ce insemna ca totul incepea aici.

Surpiza.

-Tu?! Ce cauti tu tocmai aici?! intreb eu ingrozita. Dispari din ochii mei!

-Si, eu ma bucur sa te revad, sora. spuse razand. Liceul meu s-a desfintat deci ne-am mutat cei mai multi dintre noi aici.

Am incercat sa fug dar m-a prins de mana. Stransoarea ei era foarte puternica. Era s0ra mea vitrega . O detestam atat de mult. Ea era "intelepta" familie, copilul cu cele mai bune note, cea mai puternica, profesorii in Azuc ma comparau tot timpul cu ea. Ura pentru ea crestea din ce in ce mai mult. Lyn nu o suporta de asemenea. Dar, surprinzator imi da drumul. Incepe sa tipe, isi pune mainile la cap si cade, lovindu-se cu capul de gresie. Incercam sa-mi dau seama ce se intampla.

-Hei, hei. Doamna vampiras, nu mai sunteti atat de tare nu?

Evident era Alice.

-Alice ea e-.

-A, nu, Ava, stiu cine e. Domnisoara atotstiutoare. Doamnisoara Nicolle, sora ta cea "buna". Cat de "incantata"sunt sa te cunosc. Ava, iti arat noua mea putere?. Pot sa spun ca dintre toti, Alice o ura cel mai mult. Motivul? Nicolle desi este foarte populara are un viciu, drogurile, mai detaliat, trasul pe nas. Trasa, aceasta nu si mai putea controla puterile si a sarit sa-i suga sangele primei persoane care i a venit in fata, ucigand-o. Intamplator era mama lui Alice.

-D-da.. spun eu.

Ochii ei se schimbasera. Se facusera un verde intens(asta insemna ca evaluarea elementelor era diferita) si o impietrira pe Nicolle.

-Bine, dar..

-Stai linistita. Puterile mele inca nu sunt complete. O sa-si revina intr-o ora... Sau doua.. Nu mai tin bine mine. Spune ea ducandu-si mana la barbie. Haide. Facem o plimbare prin gradina scolii?

-Da. raspund eu sec.

Sa fiu sincera, nu mai mersesem niciodata in gradina scolii, nu ma prea interesau aceste lucruri. Flori, inimoare, roz, bucurie... Aceste cuvinte nu ma caracterizau! Asezandu-ne pe iarba, eu scot o tigara din pachet. Alice se uita stramband din gura la mine. Nu suporta acest miros.

-In fine, Ava, ce se intampla cu tine? Te vad, te simt. Stiu ca nu esti ok.

-Este faza cu tot acest inceput. Nu ma simt deloc in regula. Se simte ceva in aer. Presimt ca ceva rau o sa se intample. Eu-

Dar nu apuc sa termin. Din spatele gradinii se auzeau chicoteli, doua voci diferite. Una pe care am recunoscut-o iar cealalta, un total mister! Prima voce era a lui Lyn. Era impreuna cu un tip, pe care nici una dintre mine si ALice il cunosteam, langa un copac. Sa spunem ca isi trimiteau bezelute. Acel baiat era cret, cu buze mari, ochi verzi, purta o geaca de piele. Lyn isi intoarce privirea si ne priveste rusinata. Se intreapta catre noi spunandu-i baiatului"Vin imediat, Dean". Noi ii trimiteam niste priviri socate si serioase.

-Umm. Buna... spuse ea imbujorandu-se

-Buna?! Cine e acel tip?! Nu mi spune! EL e?! spun eu cu ochii cat farfuriile. 

-Da.. Imi pare rau daca.. Intelegeti voi. Dean! Hai sa mergem altundeva...

-Nu. Vom pleca noi. Voi ati ajuns primii aici. spun eu. Haide Alice. Bafta. ii spun eu, facandu-i cu ochiul.

Eu si Alice ne plimbam in jurul scolii. 

-Uite Alice. Cine sunt aceia? intreb eu.

-Din cate am citit aceia sunt vampiruizii. Mult mai slabi decat noi, dar cu o putere de vindecare mult mai rapida. Daca nu ma insel peste acest munte este orasul Slalom. Acolo mai e o scoala de finte magige.

-A, da. Am auzit si eu. "St Stefan" parca, nu?

-Excat. Dar ei predau altceva fara de ce e la noi. La ei vampirii au numai forta fizica, pot controla elemente cum ar fi spiritul. Mi se pare ca e o scoala de vampiri, druizi si vampiruizi.

-Hm. Tot o combinare. spun eu

-Exact. Din cate am auzit vom avea un schimb de experiente cu ei.

-Eu am auzit ca vom avea un meci de Slainder cu ei.-Slainder era un joc ce se practica numai la fiinte magice. In echipa erau 8 jucatori: patru atacanti, un aparator , 2 marginasi si un cautator. Existau 2 mingi. Una pentru a inscrie, folosind numai puterea magica sau fizica, in functie de ce erau(daca isi foloseau celelalte puteri erau descalificati) si incearca sa o duca dupa o anumita linie, numita Ante. Aici erau implicati atacantii. Marginasii... nu prea erau implicati. Ei au voie numai sa zboare si sa prinda mingea cea mare numita Soft folosind puterea Setna, puterea de pe luna, deci da, era un joc de noapte. Cautatorul trebui sa prinda mingea cea mica numita Pain. Da, acest nume a fost pus cu un motiv. Pain este o minge mica, dar atunci ca simte ca este in pericol isi creeaza un scut din ace, facandu-l pe cautator sa urle. Totusi, Pain poate fi luata prin surprindere. In caz ca ambii cautatori din cele 2 echipe zaresc mingea este permis totul, si jocul mare se opreste. ATunci incepe practic "adevaratul joc". Se porneste o lupta, in care este permis oricare magie si.. cel mai puternic invinge, aducand victorie echipei sale!-.

-Da. Parca mormaia proful de sport despre cum cei din St Stefan ii vor umili pe cei de la noi din scoala. spuse Alice razand. Spunea ceva de un tip Jeremy, care e campionul acelei scoli. Banuiesc ca ii este frica.

-Da. Se pot inscrie si fete si baietii?

-Da. Desi, pana acum nici o fata nu s-a inscris. Celor de aici le este frica de "durere". spuse Al, dandu-si ochii peste cap.

-Mda.. Al, trebuie sa plec, ne vedem mai incolo.

-Bine, dar... offf.. De ce ma mai mir? 

ALergam, cu ochii sclipind de bucurie. Dupa multi ani am putut afisa un zambet din suflet, un zambet de bucurie. Nu stiam ce se va intampla. Un lucru il stiam sigur insa. Ma voi inscrie la Slainder!

Adevarul.

Ok, deci, iata-ma, intinsa in pat, inca socata de cele intamplate ieri. Energie? Eu? Inca de mica am fost izgolita, batjocorita, fara prieteni. Ma uit la ceas: 17:30. O doamne! Trebuie sa ma duc la prima ora.

Orarul meu

-ora de stapanire a energiei

-ora de stapanire a impulsului de hranire

-ora de atacuri letale

-ora de shamanism

-ora de contact cu spiritele

-ora de control al mintii

-ora de control a levitatiei

Prima ora este in sala 13, sala mea de clasa. Imediat ce am intrat in clasa toti ochii erau indreptati spre mine, toti socati. Se auzeau susoteli. Enervata, ma asez in ultima banca, singura. Uitandu-ma cu atentie in clasa observ de ce toti se uitau la mine. Eram singura vampsha care avea control asupra energiei. Cam aiurea. 

- Postimul salvera, me amites. spuse o voce imbatranita de timp. In clasa intra un domn, scund de inaltime, cu mustata bruneta si chel in cap. Ne priveste intrigat privire nestiutoare si rade. Asta inseamna "Buna ziua, prietenii mei". Eu sunt domnul Uscean, profesorul de magie. 

Intradevar, avea ochii specifici energiei dar era ceva ciudat cu ei. Culorile erau mult mai intense. Ma uitam absorbita.

-Ma numesc Uscean si voi fi liderul vostru pe parcursul acestor ani. Acum... As vrea sa va impartiti in grupe. Grupa de cameleoni, de shamani, de vampiri si de vampshi. In clasa se auzeau scaune impinse. In clasa mea erau in jur de 6 cameleoni, 8 shamani si 3 vampiri. Eu, bineinteles, ramasesem singura. Profesorul se uita uimit la mine, frecandu-si barbia cu degetele carnoase. Se uita spre mine:

-Da... Ei bine...domnisoara...

-Ava. Ava Drackenberg, domnule. spun eu dezinteresata.

-Domnisoara Drackenberg... Da... Am auzit despre tine. Exceptional. Intradevar exceptional. Ei bine. Avand in vedere ca esti singura vampsha ai doua optiuni: la shamani sau la vampiri. Ei bine, cine o primeste?

Clasa se uita la mine cu priviri in ura. Banuiesc ca erau gelosi deoarece eram singura de acolo care aveam stapanire asupra a lucruri.

-O primim noi, domn' profesor. se aude o voce sfioasa.

-Ah. Ei bine multumesc domnisoara... Heselfer. Ava, du-te te rog langa acea domnisoara.

Ma indreptam cu pasi lenesi spre vocea acea de copil, cu mintea total in alta parte. Ma opresc, imi ridic capul si, uitandu-ma la acel chip ma trezesc din visare. Era o fata blonda, cu buze subtiri si roz, imbracata intr-un jerseu colorat si niste pantaloni maro. Langa ea erau inca doua fete. Ma asez langa fata blonda fara sa spun un cuvant.

-Buna. Eu sunt Amy. Ele sunt Ima si Rosa. Suntem incantate sa te avem in echipa noastra. spuse Amy imbujorata. Faptul ca vedeam acea roseata in obrajii ei. Mie nu mi se intamplase asta niciodata. Puteam fi numita fata lipsita de sentimente.

-Da. Ava, incantata. spun eu pe un ton timid dar in acelasi timp sec.

-Acum, avand in vedere ca ne-am impartit sa incepem. spuse domnul Ucsean. Vom vorbi azi despre energie. Ce este energia mai exact? Ei bine, unii dintre voi o considera electricitate nu? Dar este mai mult de atat. Energia este combinarea celorlalte 4 elemente. De aceea este foarte rara. Ar trebui sa stiti cum a fost creeata. Ei bine, de mult. Cand lumea era abia formata erau patru creaturi.

- Ce fel de creaturi? intreaba un baiat shaman pe nume John.

-Oh... Ei bine . Nimeni nu stie nimeni exact ce au fost. Se stie doar atat: Fiecare avea cate un element. In lupta, vazand ca puterilor lor nu sunt suficienta, cei 4  si-au unit puterile si au creeat energia, distrugandu-i pe varcolaci.

-Vreti sa spuneti ca noi avem toate puterile si ca le putem controla? spuse Rosa cu ochii, transformandu-se in inimioare

-Hahaha. Nu, nu inca. spuse profesorul, dezamagindu-ne pe toti. Vedeti voi, culoarea ochilor vostri este mov pal. Acum observati culoarea ochilor mei. Nu e acelasi tip de mov nu? Movul meu este puternic, transformat din multi ani de experienta. SI nici acest mov nu a atins apogeul absolut. Desemenea, nici unii dintre voi nu il veti atinge. Ei bine....Este ceva predestinat. Fiecare are ritmul lui de crestere al puterii deci unii veti fi mai avansati ca si ceilalti. 

-Si... ne puteti arata ceva? intreb eu, cu o voce plictisita in timp ce imi puneam picioarele pe banca.

-Ei bine, domnisoara Ava... ZZZZHHHHHHHIIIIIP. Intr-o secunda tablourile incep sa vorbeasca, luminile incep sa se aprinda si sa se stinga, chiar si John a inceput sa pluteasca. Parea ireal.

Clopotelul suna asa ca toti ne strangem lucrurile si iesim afara din clasa.

-Sa aveti o zi placuta, me amites.

Pe hol ma asteptau Lyn si Alice nerabdatoare.

-Si? Cum a fost? Spune ne tot?

-Pai. E ok banuiesc. Proful e putin sonat, repeta tot timpul cuvintele "Eibine".A trebuit sa fim sortati pe grupe, asa ca eu am intrat la vampiri cu inca 3 fete. Totusi fiind singura vampsha de acolo trebuie sa ma obisnuiesc cu privire rautacioase. spun eu, dandu-mi ochii peste cap.

-Ce?! Cine?! Ohhh, arata-mi! O sa i fac sa le para rau ca si au aratat acele priviri! O sa-i fac sa nu se mai uite asa la tine! Le scot si ochii daca trebuie! spuse Lyn, infuriata.

-Hei, calmaza-te. Vezi ca cicatricea ta se face rosie. Intradevar a fost un mic accident la nastere. Atunci cand Lyn a iesit la lumina, puterile noastre s-au respins, lasandu-i ei o chicatrice pe fata. Chestia ciudata este ca chitatricea isi schimba culoarea in functie de setarea lui Lyn.

-In fine. Vrei sa te hranesti? ma intreaba ea ingrijorata.

-Nu, sunt ok pentru moment. Ma duc sa-mi gasesc dulapul. Mai vorbim.

Plec cu pasi repezi. In drumul meu dau de un baiat, posibil shaman, care se invartea, radea si isi dadea ochii peste cap. Nu cred ca era intreg mintal. Multi copii incercau sa-l linisteasca, altii fugeau deoarece avea o drujba in mana. 

Ma uitam la ei cu sila, cand, aud niste soapte in capul meu" Aster. Hosat. Spiritele sunt suparate. Ahhh!". Ma opresc si incerc sa mi blochez mintea. Intr-un final am reusit. Imi ridic cartile cazute pe jos si incerc sa continui sa merg. Dar ma lovesc de cineva.

-Ah, poti sa fi si tu atent? intreb eu furioasa. Dar indata ce am vazut persoana de care m am lovit ochii se marira, gura murmura de emotie. Tremuram

-Buna, Ava.

Clasificare.

Ok, ma numesc Ava.Asta sunt eu. Oficial ma pot numi o "boboaca"intr-un liceu nou.Totusi, nu am intrat intr-un liceu comun. Ar trebui sa specific ca sunt un Vampir. Nu e deajuns? Pai, shaman deasemenea asa ca intr-un cuvant sunt combinarea acestora: Vampsha. Da, uneori este grew deoarece sunt putine creaturi ca mine. Tocmai de aceea am intrat in liceul Hattlecorn. Hattlecorn este un liceu pentru vampiri, shamani, vampshi si cameleoni. Totusi, ma simteam ciudat. Atatea fete noi... Totusi erau cateva exceptii.

-Hei Ava. Am gasit sala la care urmeaza sa invatam. Era Alice, prietena mea cea veche si buna. Ea era vampir, asa ca nu puteam avea decat 2 ore in comun, cea de control al mintii si cea de stapanire a "impulsului" de hranire. Avand in vedere ca eram si vampir, aveam nevoie de sange. De unde puteam lua acest sange? Ei bine, e o chestie ciudata cu noi, vampirii. Pai, atunci cand un vampir se naste, un alt copil il urmeaza, cameleon sau shaman. Sora mea geamana, Lynn, s-a nascut shaman, dar, ceva ciudat, avea o putere fizica mai dezvoltata decat a unui om, capatase puterea fizica nemasurabila a vampirilor. Totusi, eram atat de diferite... Pielea ei inchisa la culoare, ochii ei albastrii, parul blond si de o inaltimea ei mica era constrastata de pielea mea alba, parul meu brunet, ochii mei rosii...Iar ea inca nu era donatoarea mea deoarece nu era pregatita. Inima ei batea mult prea incet pentru a suporta.
- Sunt bucuroasa sa aud asta. Macar pe una dintre noi o intereseaza asta. spun eu cu o voce dezinteresata. - Hai Av. Nu esti curioasa sa ti testezi abilitatile, sa vezi unde ai fost repartizata?
-Ah, tot ai-. Dar m am oprit. Vazand cat de entuziasmata era Alice nu vroiam sa stric momentul, desi in realitate chiar nu ma interesa. Propun ceva. Mai intai ne gasim camerele apoi mergem la ore da? spun ew umpic amuzata.
-In fine..., spuse Al.
Dupa 30 de minute am reusit sa-mi gasesc camera. Intru cu foarte multa galagie in ea si aud un tipat.
-Cine e aici?! intreb eu furioasa.
-He-he... vad ca ai ramas la fel. Cum puteam sa nu recunosc vocea asta? Era Lyn . A fost plecata toata vacanta de vara impreuna cu parinti nostrii in Asia. Eu nu am putut sa vin deoarece aveam lectii de karate ceea ce a fost cam greu pentru amandoua.
-Lyn! Oh, doamne mi a fost asa de dor de tine. ii spun eu. Dar ce cauti aici?
- Cand am vazut anuntul despre liceul asta in ziar stiam ca tu vei fi prima pe lista, asa ca am intrat ca si donatoarea ta si la lectiile de shaman.
-Donatoare?! Asta este bine! Dar inima ta?
-Ei bine, te anunt ca sora ta cea geniala, adica eu, am reusit sa-mi controlez puterile!Exact. Sti ca am o slabiciune pentru dintii tai. spune ea inrosindu-se. Intradevar Lyn a mai fost donatoarea mea o data. Eram in parcul de distractii al orasului, iar eu eram slabita. Amy, donatoarea mea cu "jumatate de norma" a trebuit sa se mute iar eu eram in cautare de sange. Coltii incepura sa-mi apara. Oamenii se uitau speriati la mine. Nu toti stiau de existenta noastra. Lyn m-a vazut si m-a luat in "Casa de Groaza". Mi-a spus" Suge-mi sangele. ACUM!". Eram atat de slabita si atat de infometata incat nu am ezitat nici o clipa. Atunci cand esti vampsha te poti hrani doar cu doua lucruri: Sange de om sau sange de spirit. In fine, am revenit la normal. Lyn se uita la mine cu ochi adormiti. Era normal. Odata de dintii intra in contact cu pielea, ei devin ca o seriga. Nu numai ca sug sangele dar injecteaza o substanta ametitoare, care dau senzatia de placere. Multor shamani le placea aceasta senzatie, iar sora mea nu facea exceptie.Din fericire supravietuise deoarece ii luasem doar o mica doza, suficienta pentru a ma pune pe picioare. Ma ridic si observ ca zeci de oameni se uitau uimiti la noi, apoi incet incet se indepartau. Desigur era o casa de groaza deci un vampir care ii suge sangele unui om nu era ceva anormal acolo . Lyn s-a gandit la toate. "Iti multumesc, Lyn. "
- Bine... foarte bine. Te-ai inscris la vreo ora?
-Ah,nu.. Credeam ca imi dau orarul instant. spuse ea ingrijorandu-se.
-Haha. Aici nu mai suntem in Azuc. spun ew razand . Haide. Vedem cum facem si punem orele de shamanism impreuna. spun eu si ii fac cu ochiul.
Directoarea Knikner ne intampina in drum spre clasa.
-Ce faceti aici? Trebuia sa fiti la sala de sport pentru a va afla puterile! Spune ea. Fugiti!
Auzind cuvintele astea noi doua o luam la fuga. DIn fericre am ajuns exact cand usile se inchideau si festivitatea deabia incepea.
-Aici erati! Ava si...LYN?! Nu mi vine sa cred ca esti aici! spuse Alice
-Intradevar, am venit aici ca donatoarea Avei si pentru cursurile de shaman. spuse ea cu un ton mandru.
Dar conversatia ne-a fost intrerupta de catre domnul Iebar, profesorul de magie.
-Buna ziua si b-b-bun venit! Spuse el. S-s-sunt incantat ca ati ales acest liceu. Desi este nou, acesta promite multe! Iar-iar acum, fara sa lungim vorba, este timpul pentruuuuu SELECTAREA PUTERILOR!
Erau 5 portaluri: unul pentru foc, pentru apa pentru pamant pentru aer si pentru ENERGIE. Atunci cand un element iti era ales, ti se alegea culoarea si o linie in functie de vibratia elementului. Pentru foc: culoarea portocaliu cu linii rosii in zig-zag, pentru apa: culoarea bleu si o linie albastru inchis, curbata, pentru aer ochi gri cu o linie parca pictata cu vata de culoare roz, pentru pamant culoarea verde cu linii ascutite de culoare maro, iar pentru energie culoarea mov cu linii in toate directiile de culoare alba. Ceea ce am vazut m-a uimit. Animale magice, fenomene anormale. Era uimitor. Alice a intrat in domeniul pamant, impreuna cu alti 15 de candidati vampiri, un vampsh si 3 shamani. Lyn a intrat pe aer, cu foarte multi cameleoni.
Mai ramasesem 10 candidati. Lyn si Ginger au ramas si ele pentru a vedea ce element imi este sortit.
- Ok, domnisoara, Sa-sa-sa vedem ce element ti se potriveste. Pune te rog mana in aer.
Pun mana si scantei ies din aaparat.
-Nu? Atunci sa incercam focul.
Nici de data aceasta nu a mers.
-A iara-iara .. iar un esec... apa!
Nici o reactie.
-Sa vedem pamantul! Sigur pamantul.
Bag mana si... nimic! Ochii domnului Iebar se facura mari si plini de emotie. Incepuse sa tremure.
-Este... este. DA! Ultima incercar-r-r-e! ENERGIA!
Pun mana in portal si , simt cum energie imi inunda corpul. Ochii incet incet mi se transformau in culoarea specifica elementului. Pielea mi se deschidea si mai mult , ma simteam... diferit! Lyn si Alice se uitau socate una la cealalta. Iar eu... eu ma bucuram de vederea de sus...