Incercam din nou?

Atat de amuzanta a fost seara trecuta incat eu eram asa de slabita ca nu puteam sta in picioare, Jeremy cu mana in ghips si cu multe rani pe fata, Alice cu ambele picioare rupte, Cat cu cateva zgarieturi dar distrusa in inima, Lyn cu perfuzie pentru ca pierduse prea mult sange, Ros deabia isi revenise din coma iar Eric mort. Super! Inca ceva in plus? Eduard s-a sinucis din cauza despartirii. Impresionant.
-Cred ca ma duc-(Ava)
-Nicaieri. Nu te duci nicaieri.ma intrerupe o voce. Era directoarea. Vreau sa stiti cat de dezamagita sunt de voi. Iar tu Ava? Tu esti un pericol pentru scoala asta.
-Dati-mi si o palma.ii spun eu luand-o peste picior.
-Acum asculta ma cu atentie. O singura chestie sa mai aud si esti data afara din scoala asta. Ai inteles?!
-Aha.
Directoarea iese. Ma ridic.
-Ava! Jos, acum!(Lyn)
-Bai, esti nebuna?!(Alice)
-Ava, potoleste-te!(Ros)
-Ava, serios acum...stai jos...(Cat)
-Oh, dati-mi pace! ma uit la ele, stand cu spatele si cu capul intors la ele. Ceva era ciudat cu privirile lor. Le era frica. De mine? Posibil. Ies pe hol si ma privesc in oglinda. Ceva era ciudat la fata mea. Nu mai era aceea fata de fata dezinteresata de toti. Era ca de demon. Ochii erau imensi si din nou rosii, fata era plina de vene prea albastre. Socata imi ating fata. Eram speriata, speriata ca eu m am schimbat mult prea mult. Imi era treama de mine, de ce am ajuns. Ma indepartez usor si incep a ma plimba din nou. Trec pe langa o camera deschisa, ma uit in ea si vad pe cineva. Era Jeremy. Privirea lui era trista. Statea cu capul aplecat, trist. Oarecum timida bat la usa.
-Pot intra?(Ava)
-Da, desigur. imi zice el clatinandu si capul si schitand un zambet
Intru in camera incet. Incepem sa vorbim. In acele momente chiar nu mai simteam durerea nu mai simteam nimic. Era un sentiment ciudat. Un sentiment pe care nu l mai simtisem de mult. Fluturi in stomac?! Wow. Cam greu de crezut. Insa era adevarat. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca se intampla.
-Chestia ciudata e. Ca esti frumoasa(Jeremy).
-P-poftim? spun eu inrosindu-ma
-Da. Vreau sa incerc ceva.
Si ma ia de mana si ma saruta. Si ne simteam asa de bine si era asa de cald. Bine, putin prea cald. Dar se aude un zgomot. Asistenta venea la consultatia zilnica. Cam imposibil dar am reusit sa ma intorc in camera cu o alta fata, mai luminata, mai fericita.

Super.

Ok, ziua meciului sosise. Inca internata in spital asteptam sa plece asistenta. Usa se inchide; atat a fost de ajuns si , cu bandajul in jurul pieptului si la mana ajung tocami cand echipa liceului meu era pregatita sa se retraga.
-Plecati undeva? intreb eu
-AVA! Si multe exclamari de genul acesta se aud.
Rana durea ingrozitor dar imi impuneam ca totul este ok.
Meciul incepe. WOW! Se vedea experienta celor din St Stefan: agilitatea si viteza lor era nemasurabila in comparatie cu cei de la noi care erau praf.
In fine, nu am fost atenta la ei. Era ceva ciudat. Se simtea ceva in aer. O aura negra emana. Ma uit peste multimea asurzitoare, trec peste privirile ingrijorate ale mlui Abbey si Lyn si vad o mantie neagra pe deasupra stadionului. Imi clatin putin capul si observ ca era doar imaginatia mea(da, sigur). Vad cum pain-ul zboara deasupra capului meu si incerc sa o prind. Nu eram intr o stare splendida. Miscarile bruste erau imposibile, dar eu, incapatanata ca deobicei nu ma gandeam la mine. Intind mana si incerc sa o prind dar cad pe pamant, fiind descalificata si St Stefan castigand. Ma ridic furioasa si dezamagita pe mine si ma indrept direct spre camera mea. Muzica "hardcore" era singurul calmant posibil. Se prea poate sa o fi ascultat prea tare deoarece nu l am auzit pe Eric strigandu-ma. A intrat pe geam, impreuna cu Lyn. Lyn era tare furioasa, tipa la mine, eu evident nu o auzeam. Intr un final am inteles motivul pentru care venisera: Kat(o secatura),Ros(vampir), Jeremy(druid)si Eric au planuit un "Hai sa fim prieteni" ca la carte. Ma exectut si merg cu un aer plictisit si nepasator catre padure, fumand.
Era o atmosfera de morga acolo, deci am facut un foc, si am propus sa luam niste beri. Cand m am intors m am uitat cu atentie la Ros, Kat si Jeremy. Wow, Ros si Kat erau asa de frumos imbracate si elegante, iar Jeremy... wow. Ceva era ciudat cu tipul asta, ceva ma atragea la el. Bineinteles totul se strica, Jeremy ridicandu se in picioare si strigand"VARCOLACI!"."Slava Domnului, ceva interesant" imi spun eu in gand. Deci nu eram singura care avusese acel sentiment de nuditate.
-Ava, Lynn, imi pare rau. Chiar nu vroiam sa avem parte de o lupta de la prima noastra iesire.(Kat)
- Nu-i nimic, ma plictiseam oricum. spun eu, aruncandu mi tigara.
- Ava!(Eric)
Era liniste. Simteam toti cum se apropie raul. Era o senzatie minunata, desi eram singura care spunea asta. Erau destul de multi varcolaci, cel mai urias venind, evident, spre mine. Un singur lucru m a enervat: unul dintre varcolaci a atacat o prima oara pe Lyn, aproape atingand o. Nu mi faceam griji, stiam ca sora mea se putea descurca, o simteam, ca sa nu mai vorbesc de cicatricea ei, albastru inchis atunci. Evident au vazut-o mica si au crezut o firava. Proasta gandire! In fine, lupta incepe, eu ma distram cu varlcolacul ala. Mai ca ne jucam prinselea. Nu stiu ce era cu secatura aia, Kat. Se uita speriata, parea ametita. Uitandu ma la ea, varcolacul mi a aruncat berea din mana, infuriandu ma la grew. Ma intorc repede la spatele lui, ii intorc gatul si gata. Observ ca si ceilalti ii terminasera. Apoi il vad pe Eric, zacand pe pamant.
-Cat, omoara-ma.
Kat era socata, si speriata. Nu putea sa o faca. Eric o ruga, o implora, lucru care intotdeauna ma enervat.
-O doamne, o sa o fac eu. I ati adio de la el. ii spus, astept sa il sarute apoi in cel mai rapid mod ii intorc gatul, alinandu i suferinta. Cat plangea. Ma simteam ciudat, incepusem sa tremur numai uitandu-ma la ea. O simteam. Nu stiu cum, nu mi s a intamplat asta decat cu Lyn. Jeremy a venit la mine si la Cat, m-a luat in brate si a simtit ca tremur. O imagine perfecta, aparuta in ziar a doua zi: 6 pusti, unul mort in lupta cu varcolacii.

Ajutor?

-Alice. Um. Alice, gata. Alice, nu mai pot sa respir. Alice! ALICE!

-Uh,da... scuza ma. Uitandu-ma in ochii ei usor migdalati vad supararea si dezamagirea aflata in interiorul ei. Stiu ce iti trebuie. O cafea tare si muzica lounge. ii spun eu si afisez un zambet fortat.

Aproape tragand-o dupa mine, reusesc sa o aduc in camera mea. Pornesc muzica, cafeaua e deja facuta. Alice zambeste in semn de "multumesc". Mult timp nu am zis nimic. Probabil a fost mai bine asa. Amandoua eram cu gandul in alta parte. Al se intinde in pat si nu spune nimic. Parea ca a adormit. Eu, fara sa fac zgomot inchid usor usa camerei si ies pe hol. Indreptandu-ma spre iesire dau din nou de baiatul shaman, evident cu drujba in mana. Deja enervata ma indrept spre el. Aud striga te si indrumari precum"Nu te duce acolo!" sau "Oh, doamne!". Cu drujba pornita acesta o rasucea in toate directiile iar eu, datorita lectiilor de karate am reusit sa imi dezvlot reflexele, ferindu-ma de toate posibilele rani provocate. Ajung la el, foarte aproape de fata lui. Il iau de gat si il strang tare. Cu privirea plina de ura il intreb:

-Hei! Ce crezi ca faci aici?! Cine esti?

-M-mike..murmura tipul. Din zambetul acela sadic, demonic, apare frica.

-Acum asculta-ma bine, M-mike. Sa nu te mai vad aici. spunand asta il ridic, cu mana de gatul lui si il imping in dulap cu o forta inimaginabila. Hm, si ce sa zici? Se pare ca puterea mea crestea odata cu furia. Fara sa-mi dau seama incepeam sa il sugrum pe bietul Mike.- Ai inteles?!

-D-d-a. 

Ceva era ciudat. Nu ma mai puteam controla. Tot ce vroiam era sa l sugrum. Ochii mei se facusera rosii la loc, desi culoarea lor normala trebuia sa fie mov acum iar coltii imi cresteau. SI, desi nu aveam sange care sa mi curga prin vene, acestea se umflasera, devenind rosii. Dar aud pe cineva strigandu-ma:

-AVA!

Intr-o secunda revin la normal. Il las pe Mike jos care fuge mai repede ca fulegerul si privesc in gol cateva secunde. Apoi ma uit in jur. In jurul meu erau toti elevii si profesorii privindu-ma terorizati. Chiar si directoarea ma privea speriata. Nu mi-am dat seama cat de periculoasa eram. In spatele meu era, hm, tipic dar exact la momentul nepotrivit Eric. In fine, directoarea a reusit sa sopteasca un:"In biroul meu...". Multimea auzind aceste cuvinte imi facura loc, incercand sa se indeparteze cat mai mult de mine. Privirile lor erau atat de speriate... Totusi, eu, putin amuzata ma uit amenintator dintr-o data si parca sar la ei cu pumnul. Se aud numai tipete de groaza. Apoi ma uit. Si il vad pe Eduard privindu-ma dezamagit. Cred ca era singurul care nu era plin de groaza. Zambetul meu isi incheie prestatia, transformandu-se in lacrimi. Incep sa merg mai repede si mai repede pana realizez ca alerg. Dar trebuia sa ma duc in cabinetul directoarei nu? BINEINTELES CA NU! Nu aveam de gand sa fac asta, asa ca am decis sa merg in padurea de langa scoala in care profesorii au specificat clar sa nu intram. Alerg cateva minute bune pana realizez ca am ajuns in centru unde era o ozana, sau asa parea. Ma opresc langa lac, imi aprind o tigara si plang. Nu stiu de ce si nici cum, dar plang. Primele lacrimi... Este o senzatie foarte ciudata dar placuta... Imi amintesc ca am i-pod ul la mine asa ca profit si-mi pun ceva muzica lounge. Inchid ochii si fara sa vreau adorm. Atunci cand ma trezesc observ ca e noapte. Da, recunosc, imi era putin teama. Am spus doar putin! Incercand sa imi dau seama pe unde ar trebui sa ies, ma impiedic si nimeresc cu capul intr-o piatra. Si stateam acolo, inconstienta, pana simt cum ceva ma apuca de picior. Imi incerc din nou forta dar era imposibil. Acea creeatura era cu mult mai puternica. Ma uit, si, desi nu vedeam decat o umbra mi-am dat seama ca era un varcolac. Imi folosesc puterea nou descoperita la Slainder si il imping pe Varcolac  intr-un copac.

-Ok. Ma vrei? Hai sa incepem jocul.strig eu cu o voce asemanatoare cu cea a unui demon.

Si iata-ma, in o lupta pe bune cu... un varcolac. Era clar cine urma sa castige. Totusi, trebuia sa ma feresc de coltii lui. Desi veninul lor nu ma omoara sau transforma, cum este la vampiruizi, acesta imi ia puterile pentru o perioada nedefinita de timp, lasandu-ma vulnerabila.

Ok,i-ata-ma ranita, cu bratul plin de taieturi si din el curgandu-mi serul albastru, extrem de important pentru vampshi deoarece el ma tine in viata, ca si sangele pentru oameni. Nu imi simteam piciorul deci probabil ca era rupt. Fata imi era plina de vanatai si buza sparta. Atunci mi-au trecut prin minte cele mai importante amintiri:"prima mea excursie, prima zi la lectiile de carate, concertele mele de pian si chitara impreuna cu trupa pe care apropo am lasat-o balta pentru a ma muta in liceul asta, prima mea dragoste Gill, primul sarut, prima atractie, momentele petrecute cu Lyn si Alice, petrecerile,prima zi in liceu, Eduard, eu intrand in Slainder, furia pentru Mike si... primele mele lacrimi". Cad ametita pe pamantul umed si ma trezesc intr-un tunel. Nu puteam vorbi. Vedeam o lumina la capat. Incerc sa ajung la ea, dar parca tunelul nu se termina. Cu o putere neimaginabila reusesc sa tip. Un tipat nu de furie, nu de durere ci de teama! Teama, frica, groaza! Da! Dar aud o voce, o voce atat de blanda. O voce care imi alina teama. O voce care-mi sopteste lucruri frumoase. Apoi o aud spunandu-mi"Intoarce-te". Ma trezesc in spitalul scolii. O durere de cap ma ataca nemilos. Incerc sa ma ridic dar simt cum cineva ma impinge usor si scoate un strigat de bucurie. 

-Ava! Doamne, boboceel!

-Surioara!

Acele voci, desi le recunosteam, imi era teama sa deschid ochii. Acele voci erau triste,planse dar bucuroase sa ma vada.

-Ce... ce s a intamplat. intreb eu aproape fara voce.

-Eric te-a gasit in padure si te-a adus aici. Ava, tu... ai supravietuit unei lupte cu un varcolac! Iti dai seama cat de puternica si speciala esti?! imi spune Lyn

-Da. Asa de puternica incat am un picior rupt, fata urla de durere, mana la fel si ma simt ametita din cauza ca am pierdut prea mult ser. Foarte puternica...

-Ava. Esti in viata. Esti aici cu noi. Si dupa cat ai stat adormita credeam ca...

-Cat am stat adormita?! intreb eu ingrijorata

-O luna Ava... sopteste Alice si lacrimile ii apar iar.

-O luna?! Nu. NU! CAMPIONATUL DE SLAINDER! ECHIPA! MECIUL INCEPE PESTE 2 SAPTAMANI! Nu! Trebuie sa ma pregatesc. Incerc sa ma ridic dar sunt pusa la pamant din nou de cele doua fete.

-Ava, ai innebunit?! Uita-te la tine, in ce stare esti!

-Dar trebuie...insist eu.

-NU! DEAJUNS! AI FACUT DESTULE PROBLEME! spune Lyn si furioasa iese din camera alergand. Nu reusesc sa mai spun nimic. In schimb o aud vorbind cu cineva. Apoi usa de la camera se deschide.

-Buna. Se poate sa vorbesc cu Ava ceva, doar noi doi?

-Aaah... desigur. Ai grija... imi spune AL.

Era Eric, cu aceeasi privire de gheata. 

-Ce s-a intamplat. Cum m-ai gasit? intreb eu.

-Trebuie sa vorbim. Imi spune el cu o voce trista. Ochii mei se uitau la ei speriati, murmur un"ok" si astept...

Visele pot deveni realitate?

Ok i-ata-ne pe mine Alice si Lyn la biblioteca in cautarea unei carti arheologice care sa contina litere sau semne care s-ar putea afla si pe bratul meu.

Lyn cauta in sectiunea VII- Hierogrife, Alice in sectiunea IX-Semne specifice iar eu:

-Nu va suparati dar, aveti si o sectiune a Viselor?

-Desigur, o gasesti la numarul XIII, imediat la stanga. imi spune bibliotecara zambind.

Murmur un "multumesc" si alerg catre sectiune. Imi arunc ochii peste teancul de carti vechi si prafuite. Se vede ca nu este asa cunoscut. Simteam cum mana imi este ghidata catre o carte neagra, ascunsa intr-un colt. O apuc si incep sa o citesc. Pe coperta scria "Visul-fictiune sau mai mult?". Interesata acea carte, ma duc intr-un loc linistit si incep sa o rascolesc. Corpuri, animale, litere. Intr-un final am reusit sa gasesc si capitolul cu semne. Le chem pe Alice si pe Lyn pentru a ne da seama in ce limba sunt semnele.

-Hmm. Cred ca domnul Acsean avea semnul asta cusut de geanta. Spunea ceva de limba Brizanta uitata de mult dupa creearea energiei. Se spune ca atunci cand energia a fost creeata cele 4 creeaturi mistice au disparut, luand cu ele toata cunostiinta poporului. Tot ce au mai ramas sunt cateva semne, descoperite recent. Acum.. ce ar putea sa insemne asta?

-Dupa cate imi dau seama, ordinea nu este aceea cu alfabetul nostru. Este oarecum asemanator cu semnele Kanji. Uite, primul semn, inseamna "Asculta-mi"!

-Esti sigura? intreb eu putin neincrezatoare.

-Am gresit eu vreodata?! sare Alice intepata. Desigur ea era creierul nostru deci nu aveam de ales.

-Ok. 

-Uite si celalalt semn:"soaptele". spuse Lyn, intrigata de cartea aceea. Eu si ALice aproape ca uitasem ca era si ea acolo.-Cred ca.. voi lua cartea asta cu mine. spune Lyn, inca uitandu-se in carte.

-Ok, spun eu dezinteresata. Hai sa mergem. Banuiesc ca am elucidat misterul.

-Eu mai raman. Trebuie sa termin de citit paragraful asta. spuse Lyn. Parea hipnotizata. Nu am mai vazut-o niciodata asa. Ah, Ava, vrei sa te hranesti?

-Sincera sa fiu, as vrea.

-Ok. 

Imi era dor de gustul sangelui lui Lyn. Acel sange dulce spre usor amar. Sangele ei... era ca un drog pentru mine. Lyn in continuare citea din acea carte. Doar in momentul cand imi trag coltii din pielea ei, ea isi inchide ochii din cauza micii dureri.- Bine. Ne vedem mai incolo.

Eu si Alice plecam. Inca era pauza deci ne hotaram sa facem o plimbare.

-Sti... am decis ca este mai bine sa ma despart de Eduard. Nu am nevoie de inca o indatorire. Nu acum. Trebuie- Dar sunt intrerupta de suntetul celularului meu care ma anunta ca am primit un mesaj.- Hm! Si ghici cine. Eric. Il mai sti?

-Varul tau! spuse Alice si ochii i se marira. De cand eram mici Alice era indragostita lulea de varul meu, Eric Hurichman, vampir. Recunosc ca era chipes, dar lui Alice ii cazuse cu tronc. Din pacate tot ce a fost intre ei a fost doar o distractiile de o zi pentru Eric, lasand-o pe Alice cu inima franta. Adevarul este ca Eric a considerat-o intotdeauna pe alice "Fata cu par rosu, mereu aprinsa".

-Chiar el. Hm. Si.. Ah...

-Ce? Ce ti-a zis?

-Ah. Nimic. Sunt sigura ca e ceva neimportant..

-Ava Hurichman! Era prima cand imi spunea tot numele. Ochii ei se inverzira, ceea ce ma infiorase, avand in vedere modul in care a impietrit-o pe Nicolle.

-Bine. El... Lui... Ii place o fata din liceul St Stefan... O anumita Katerine, destul de populara in scoala ei. O secatura in orice caz, doar e vampiruid. spun eu incercand sa o incurajez pe Alice.

-Oh, deci ea e faimoasa... Oh, doamne dezamagitor. Sincer, varul tau chiar s-a schimbat mult. Nu ar fi iesit cu un vampiruid niciodata. Iti amintesti " Nu ies cu hibrizi"? Ce vorbe marete... spuse Alice si din ochii incep sa ii cada lacrimi.

-Haide bobocel... spun eu si o iaw in brate. Ea ma strange cu putere, lasandu-ma aproape fara respiratie. Dar nu imi pasa. Tot ce vroiam era ca ea sa se simta mai bine.

Slainder.

Alergam ca o nebuna in cautarea doamnei Atiogen. Eram atat de incantata. Vroiam atat de mult sa particip la acest joc. Ciudat, nimeni nu era pe hol. Trec cu pasi muti pe coridorul scolii, trec peste Nicolle inca impietrita de Alice, trec peste dulapurile pline de sange pricinuite de baiatul shaman si nimic.
Se auzeau picaturi de apa. Clar, cineva trebuia sa faca ceva cu robinetele scolii.
In fine, ajung in sala de sport. Norocul meu, deabia incepuse preselectia pentru Slainder. Stiam ce vroiam sa fiu.Trebuia sa profit de puterea mea si sa fiu un cautator. Il vad pe Eduard, prietenul meu. A fost ales atacant si pe buna dreptate. Avea conformatia unui atlet. Era inalt, cu parul saten deshis si ochi caprui, usor verzi. Ma zareste si se indreapta spre mine:
-Buna, pui. privirea lui era atat de blanda. Greu de crezut ca acel baiat poate fi atat de gelos. Se uita la mine, imi zambeste si ma saruta, lasandu ma usor pe spate. El era un vampir, avand ca element pamantul.
Dintr-o data tot zgomotul se opreste si incep chiote si exclamari precum"Bine baa!" sau"Bravo Eduulee!". Ne oprim si ii priveam cu o expresie amuzata si ii soptesc lui Eduard la ureche"E randul meu", ii dau un pupic si ma indrept spre mijlocul terenului.
-Deci, domnisoara. La ce vrei sa incerci?
-Cautator, doamna.
Toata lumea se uita mirata la mine, pana si Eduard.
-Bine, sa vedem. Profa face cateva incantatii pentru a trezi mingea si, a plecat.
Eu zbor imediat pentru a incerca sa o prind. In confruntare cu mine era o fantoma, un spirit. Incercam din rasputeri sa o prind. Dar era prea tarziu, mingea deja se pusese pe cerc. Ceea ce inseamna ca batalia incepea. Ajung pe pamant. Adrenalina imi curgea prin sange. Totul era permis!

-Ok, sunteti gata? Incepeti!

Fantoma nici nu a mai stat pe ganduri si isi pornise magia. Nu era o magie cunoscuta de mine. Fantomele au alte puteri fata de fiintele vii. Ma feresc si imi incerc puterea. Hei, se pare puteam scoate energie din ochi. Foarte ciudat. "ZHZHHIASTT!" Mainile mi se rotesc ochii erau indreptati fix spre fantoma, care, la randul ei isi pregatea vraja. Era unu la unu. Acum tot ce conta era linistea. Toata lumea isi tinea respiatia. Cu un tipat imi eliberez toata energia acumulata pentru vraja. Lumina a acaparat tot terenul, ajungand in salile de clasa si dormitoare.

Meciul se sfareste. Incep sa se vada niste forme. Eram eu, in picioare, ranita. 

La vederea mea, urletele de bucurie, strigatele si urarile imi asurzeau urechile. Iata-ma fiind noua cautatoare a liceului Hattlecorn. Eduard ma tinea pe umeri. Eram prima fata din liceul nostru care juca Slainder.

Lyn, fiind sora mea geamana a simtit imediat bucuria din sufletul meu si, usor nearanjata datoria intalnirii cu Dean, alearga bucuroasa spre mine, tragand-o pe Alice socata dupa ea. Dar si-a dat seama imediat de ce s-a intamplat.

Desi ma simteam ciudat, imi placea acel sentiment de victorie, de rasfat, de popularitate.

O data coborata de pe umerii lui Eduard, ma indrept spre Lyn si Alice.

-Deci, ce spuneti? intreb eu.

-Spunem ca esti fantastica! spun cele doua entuziasmate.

-Da, am aflat ca antrenamentele sunt in fiecare zi, cu exceptia weekendului. O sa-mi fie cam greu.

-Nici o grija, spuse Alice, o sa venim sa te luam de la fiecare antrenament. spuse ALice, facandu-mi cu ochiul.

-Ar fi super... spun eu

-Ceva e ciudat cu tine. Te arde. Nu crezi ca ar trebui sa ne spui si noua? intreaba Lyn enervata. Desigur ca Lyn stia ce gandesc dar vroia sa mi auda cuvintele.

-Haide Ava, spune ne. zice Alice, privindu-ma ingrijorata.

-Ma simt ciudat. Mai intai ma intalnesc cu Nicolle, nu stiu ce simt pentru Eduard... Si am un vis... Un vis in care apare o fata roscata... mi se pare ca e vampir... are corp atletic. Am simtit-o apucandu-ma de mana. Forta ei era inimaginabila, si... priviti. Imi ridic bluza si le arat fetelor mana. Acel vis... daca se putea numi asa imi lasa-se un semn, mana acelei fete imprimata. Lyn si Alice erau socate. Fetele lor exprimau groaza.  Ii simteam inima lui Lyn.  Batea atat de tare....  Si sunt sigura ca a lui Alice batea la fel de tare. Dar nu numai asta le-a ingrozit. A fost ceva mai mult. Pe urma era scris ceva...  scris cu niste cuvinte necunoscute... vechi... ceea ce insemna ca totul incepea aici.

Surpiza.

-Tu?! Ce cauti tu tocmai aici?! intreb eu ingrozita. Dispari din ochii mei!

-Si, eu ma bucur sa te revad, sora. spuse razand. Liceul meu s-a desfintat deci ne-am mutat cei mai multi dintre noi aici.

Am incercat sa fug dar m-a prins de mana. Stransoarea ei era foarte puternica. Era s0ra mea vitrega . O detestam atat de mult. Ea era "intelepta" familie, copilul cu cele mai bune note, cea mai puternica, profesorii in Azuc ma comparau tot timpul cu ea. Ura pentru ea crestea din ce in ce mai mult. Lyn nu o suporta de asemenea. Dar, surprinzator imi da drumul. Incepe sa tipe, isi pune mainile la cap si cade, lovindu-se cu capul de gresie. Incercam sa-mi dau seama ce se intampla.

-Hei, hei. Doamna vampiras, nu mai sunteti atat de tare nu?

Evident era Alice.

-Alice ea e-.

-A, nu, Ava, stiu cine e. Domnisoara atotstiutoare. Doamnisoara Nicolle, sora ta cea "buna". Cat de "incantata"sunt sa te cunosc. Ava, iti arat noua mea putere?. Pot sa spun ca dintre toti, Alice o ura cel mai mult. Motivul? Nicolle desi este foarte populara are un viciu, drogurile, mai detaliat, trasul pe nas. Trasa, aceasta nu si mai putea controla puterile si a sarit sa-i suga sangele primei persoane care i a venit in fata, ucigand-o. Intamplator era mama lui Alice.

-D-da.. spun eu.

Ochii ei se schimbasera. Se facusera un verde intens(asta insemna ca evaluarea elementelor era diferita) si o impietrira pe Nicolle.

-Bine, dar..

-Stai linistita. Puterile mele inca nu sunt complete. O sa-si revina intr-o ora... Sau doua.. Nu mai tin bine mine. Spune ea ducandu-si mana la barbie. Haide. Facem o plimbare prin gradina scolii?

-Da. raspund eu sec.

Sa fiu sincera, nu mai mersesem niciodata in gradina scolii, nu ma prea interesau aceste lucruri. Flori, inimoare, roz, bucurie... Aceste cuvinte nu ma caracterizau! Asezandu-ne pe iarba, eu scot o tigara din pachet. Alice se uita stramband din gura la mine. Nu suporta acest miros.

-In fine, Ava, ce se intampla cu tine? Te vad, te simt. Stiu ca nu esti ok.

-Este faza cu tot acest inceput. Nu ma simt deloc in regula. Se simte ceva in aer. Presimt ca ceva rau o sa se intample. Eu-

Dar nu apuc sa termin. Din spatele gradinii se auzeau chicoteli, doua voci diferite. Una pe care am recunoscut-o iar cealalta, un total mister! Prima voce era a lui Lyn. Era impreuna cu un tip, pe care nici una dintre mine si ALice il cunosteam, langa un copac. Sa spunem ca isi trimiteau bezelute. Acel baiat era cret, cu buze mari, ochi verzi, purta o geaca de piele. Lyn isi intoarce privirea si ne priveste rusinata. Se intreapta catre noi spunandu-i baiatului"Vin imediat, Dean". Noi ii trimiteam niste priviri socate si serioase.

-Umm. Buna... spuse ea imbujorandu-se

-Buna?! Cine e acel tip?! Nu mi spune! EL e?! spun eu cu ochii cat farfuriile. 

-Da.. Imi pare rau daca.. Intelegeti voi. Dean! Hai sa mergem altundeva...

-Nu. Vom pleca noi. Voi ati ajuns primii aici. spun eu. Haide Alice. Bafta. ii spun eu, facandu-i cu ochiul.

Eu si Alice ne plimbam in jurul scolii. 

-Uite Alice. Cine sunt aceia? intreb eu.

-Din cate am citit aceia sunt vampiruizii. Mult mai slabi decat noi, dar cu o putere de vindecare mult mai rapida. Daca nu ma insel peste acest munte este orasul Slalom. Acolo mai e o scoala de finte magige.

-A, da. Am auzit si eu. "St Stefan" parca, nu?

-Excat. Dar ei predau altceva fara de ce e la noi. La ei vampirii au numai forta fizica, pot controla elemente cum ar fi spiritul. Mi se pare ca e o scoala de vampiri, druizi si vampiruizi.

-Hm. Tot o combinare. spun eu

-Exact. Din cate am auzit vom avea un schimb de experiente cu ei.

-Eu am auzit ca vom avea un meci de Slainder cu ei.-Slainder era un joc ce se practica numai la fiinte magice. In echipa erau 8 jucatori: patru atacanti, un aparator , 2 marginasi si un cautator. Existau 2 mingi. Una pentru a inscrie, folosind numai puterea magica sau fizica, in functie de ce erau(daca isi foloseau celelalte puteri erau descalificati) si incearca sa o duca dupa o anumita linie, numita Ante. Aici erau implicati atacantii. Marginasii... nu prea erau implicati. Ei au voie numai sa zboare si sa prinda mingea cea mare numita Soft folosind puterea Setna, puterea de pe luna, deci da, era un joc de noapte. Cautatorul trebui sa prinda mingea cea mica numita Pain. Da, acest nume a fost pus cu un motiv. Pain este o minge mica, dar atunci ca simte ca este in pericol isi creeaza un scut din ace, facandu-l pe cautator sa urle. Totusi, Pain poate fi luata prin surprindere. In caz ca ambii cautatori din cele 2 echipe zaresc mingea este permis totul, si jocul mare se opreste. ATunci incepe practic "adevaratul joc". Se porneste o lupta, in care este permis oricare magie si.. cel mai puternic invinge, aducand victorie echipei sale!-.

-Da. Parca mormaia proful de sport despre cum cei din St Stefan ii vor umili pe cei de la noi din scoala. spuse Alice razand. Spunea ceva de un tip Jeremy, care e campionul acelei scoli. Banuiesc ca ii este frica.

-Da. Se pot inscrie si fete si baietii?

-Da. Desi, pana acum nici o fata nu s-a inscris. Celor de aici le este frica de "durere". spuse Al, dandu-si ochii peste cap.

-Mda.. Al, trebuie sa plec, ne vedem mai incolo.

-Bine, dar... offf.. De ce ma mai mir? 

ALergam, cu ochii sclipind de bucurie. Dupa multi ani am putut afisa un zambet din suflet, un zambet de bucurie. Nu stiam ce se va intampla. Un lucru il stiam sigur insa. Ma voi inscrie la Slainder!

Adevarul.

Ok, deci, iata-ma, intinsa in pat, inca socata de cele intamplate ieri. Energie? Eu? Inca de mica am fost izgolita, batjocorita, fara prieteni. Ma uit la ceas: 17:30. O doamne! Trebuie sa ma duc la prima ora.

Orarul meu

-ora de stapanire a energiei

-ora de stapanire a impulsului de hranire

-ora de atacuri letale

-ora de shamanism

-ora de contact cu spiritele

-ora de control al mintii

-ora de control a levitatiei

Prima ora este in sala 13, sala mea de clasa. Imediat ce am intrat in clasa toti ochii erau indreptati spre mine, toti socati. Se auzeau susoteli. Enervata, ma asez in ultima banca, singura. Uitandu-ma cu atentie in clasa observ de ce toti se uitau la mine. Eram singura vampsha care avea control asupra energiei. Cam aiurea. 

- Postimul salvera, me amites. spuse o voce imbatranita de timp. In clasa intra un domn, scund de inaltime, cu mustata bruneta si chel in cap. Ne priveste intrigat privire nestiutoare si rade. Asta inseamna "Buna ziua, prietenii mei". Eu sunt domnul Uscean, profesorul de magie. 

Intradevar, avea ochii specifici energiei dar era ceva ciudat cu ei. Culorile erau mult mai intense. Ma uitam absorbita.

-Ma numesc Uscean si voi fi liderul vostru pe parcursul acestor ani. Acum... As vrea sa va impartiti in grupe. Grupa de cameleoni, de shamani, de vampiri si de vampshi. In clasa se auzeau scaune impinse. In clasa mea erau in jur de 6 cameleoni, 8 shamani si 3 vampiri. Eu, bineinteles, ramasesem singura. Profesorul se uita uimit la mine, frecandu-si barbia cu degetele carnoase. Se uita spre mine:

-Da... Ei bine...domnisoara...

-Ava. Ava Drackenberg, domnule. spun eu dezinteresata.

-Domnisoara Drackenberg... Da... Am auzit despre tine. Exceptional. Intradevar exceptional. Ei bine. Avand in vedere ca esti singura vampsha ai doua optiuni: la shamani sau la vampiri. Ei bine, cine o primeste?

Clasa se uita la mine cu priviri in ura. Banuiesc ca erau gelosi deoarece eram singura de acolo care aveam stapanire asupra a lucruri.

-O primim noi, domn' profesor. se aude o voce sfioasa.

-Ah. Ei bine multumesc domnisoara... Heselfer. Ava, du-te te rog langa acea domnisoara.

Ma indreptam cu pasi lenesi spre vocea acea de copil, cu mintea total in alta parte. Ma opresc, imi ridic capul si, uitandu-ma la acel chip ma trezesc din visare. Era o fata blonda, cu buze subtiri si roz, imbracata intr-un jerseu colorat si niste pantaloni maro. Langa ea erau inca doua fete. Ma asez langa fata blonda fara sa spun un cuvant.

-Buna. Eu sunt Amy. Ele sunt Ima si Rosa. Suntem incantate sa te avem in echipa noastra. spuse Amy imbujorata. Faptul ca vedeam acea roseata in obrajii ei. Mie nu mi se intamplase asta niciodata. Puteam fi numita fata lipsita de sentimente.

-Da. Ava, incantata. spun eu pe un ton timid dar in acelasi timp sec.

-Acum, avand in vedere ca ne-am impartit sa incepem. spuse domnul Ucsean. Vom vorbi azi despre energie. Ce este energia mai exact? Ei bine, unii dintre voi o considera electricitate nu? Dar este mai mult de atat. Energia este combinarea celorlalte 4 elemente. De aceea este foarte rara. Ar trebui sa stiti cum a fost creeata. Ei bine, de mult. Cand lumea era abia formata erau patru creaturi.

- Ce fel de creaturi? intreaba un baiat shaman pe nume John.

-Oh... Ei bine . Nimeni nu stie nimeni exact ce au fost. Se stie doar atat: Fiecare avea cate un element. In lupta, vazand ca puterilor lor nu sunt suficienta, cei 4  si-au unit puterile si au creeat energia, distrugandu-i pe varcolaci.

-Vreti sa spuneti ca noi avem toate puterile si ca le putem controla? spuse Rosa cu ochii, transformandu-se in inimioare

-Hahaha. Nu, nu inca. spuse profesorul, dezamagindu-ne pe toti. Vedeti voi, culoarea ochilor vostri este mov pal. Acum observati culoarea ochilor mei. Nu e acelasi tip de mov nu? Movul meu este puternic, transformat din multi ani de experienta. SI nici acest mov nu a atins apogeul absolut. Desemenea, nici unii dintre voi nu il veti atinge. Ei bine....Este ceva predestinat. Fiecare are ritmul lui de crestere al puterii deci unii veti fi mai avansati ca si ceilalti. 

-Si... ne puteti arata ceva? intreb eu, cu o voce plictisita in timp ce imi puneam picioarele pe banca.

-Ei bine, domnisoara Ava... ZZZZHHHHHHHIIIIIP. Intr-o secunda tablourile incep sa vorbeasca, luminile incep sa se aprinda si sa se stinga, chiar si John a inceput sa pluteasca. Parea ireal.

Clopotelul suna asa ca toti ne strangem lucrurile si iesim afara din clasa.

-Sa aveti o zi placuta, me amites.

Pe hol ma asteptau Lyn si Alice nerabdatoare.

-Si? Cum a fost? Spune ne tot?

-Pai. E ok banuiesc. Proful e putin sonat, repeta tot timpul cuvintele "Eibine".A trebuit sa fim sortati pe grupe, asa ca eu am intrat la vampiri cu inca 3 fete. Totusi fiind singura vampsha de acolo trebuie sa ma obisnuiesc cu privire rautacioase. spun eu, dandu-mi ochii peste cap.

-Ce?! Cine?! Ohhh, arata-mi! O sa i fac sa le para rau ca si au aratat acele priviri! O sa-i fac sa nu se mai uite asa la tine! Le scot si ochii daca trebuie! spuse Lyn, infuriata.

-Hei, calmaza-te. Vezi ca cicatricea ta se face rosie. Intradevar a fost un mic accident la nastere. Atunci cand Lyn a iesit la lumina, puterile noastre s-au respins, lasandu-i ei o chicatrice pe fata. Chestia ciudata este ca chitatricea isi schimba culoarea in functie de setarea lui Lyn.

-In fine. Vrei sa te hranesti? ma intreaba ea ingrijorata.

-Nu, sunt ok pentru moment. Ma duc sa-mi gasesc dulapul. Mai vorbim.

Plec cu pasi repezi. In drumul meu dau de un baiat, posibil shaman, care se invartea, radea si isi dadea ochii peste cap. Nu cred ca era intreg mintal. Multi copii incercau sa-l linisteasca, altii fugeau deoarece avea o drujba in mana. 

Ma uitam la ei cu sila, cand, aud niste soapte in capul meu" Aster. Hosat. Spiritele sunt suparate. Ahhh!". Ma opresc si incerc sa mi blochez mintea. Intr-un final am reusit. Imi ridic cartile cazute pe jos si incerc sa continui sa merg. Dar ma lovesc de cineva.

-Ah, poti sa fi si tu atent? intreb eu furioasa. Dar indata ce am vazut persoana de care m am lovit ochii se marira, gura murmura de emotie. Tremuram

-Buna, Ava.