Adevarul.

Ok, deci, iata-ma, intinsa in pat, inca socata de cele intamplate ieri. Energie? Eu? Inca de mica am fost izgolita, batjocorita, fara prieteni. Ma uit la ceas: 17:30. O doamne! Trebuie sa ma duc la prima ora.

Orarul meu

-ora de stapanire a energiei

-ora de stapanire a impulsului de hranire

-ora de atacuri letale

-ora de shamanism

-ora de contact cu spiritele

-ora de control al mintii

-ora de control a levitatiei

Prima ora este in sala 13, sala mea de clasa. Imediat ce am intrat in clasa toti ochii erau indreptati spre mine, toti socati. Se auzeau susoteli. Enervata, ma asez in ultima banca, singura. Uitandu-ma cu atentie in clasa observ de ce toti se uitau la mine. Eram singura vampsha care avea control asupra energiei. Cam aiurea. 

- Postimul salvera, me amites. spuse o voce imbatranita de timp. In clasa intra un domn, scund de inaltime, cu mustata bruneta si chel in cap. Ne priveste intrigat privire nestiutoare si rade. Asta inseamna "Buna ziua, prietenii mei". Eu sunt domnul Uscean, profesorul de magie. 

Intradevar, avea ochii specifici energiei dar era ceva ciudat cu ei. Culorile erau mult mai intense. Ma uitam absorbita.

-Ma numesc Uscean si voi fi liderul vostru pe parcursul acestor ani. Acum... As vrea sa va impartiti in grupe. Grupa de cameleoni, de shamani, de vampiri si de vampshi. In clasa se auzeau scaune impinse. In clasa mea erau in jur de 6 cameleoni, 8 shamani si 3 vampiri. Eu, bineinteles, ramasesem singura. Profesorul se uita uimit la mine, frecandu-si barbia cu degetele carnoase. Se uita spre mine:

-Da... Ei bine...domnisoara...

-Ava. Ava Drackenberg, domnule. spun eu dezinteresata.

-Domnisoara Drackenberg... Da... Am auzit despre tine. Exceptional. Intradevar exceptional. Ei bine. Avand in vedere ca esti singura vampsha ai doua optiuni: la shamani sau la vampiri. Ei bine, cine o primeste?

Clasa se uita la mine cu priviri in ura. Banuiesc ca erau gelosi deoarece eram singura de acolo care aveam stapanire asupra a lucruri.

-O primim noi, domn' profesor. se aude o voce sfioasa.

-Ah. Ei bine multumesc domnisoara... Heselfer. Ava, du-te te rog langa acea domnisoara.

Ma indreptam cu pasi lenesi spre vocea acea de copil, cu mintea total in alta parte. Ma opresc, imi ridic capul si, uitandu-ma la acel chip ma trezesc din visare. Era o fata blonda, cu buze subtiri si roz, imbracata intr-un jerseu colorat si niste pantaloni maro. Langa ea erau inca doua fete. Ma asez langa fata blonda fara sa spun un cuvant.

-Buna. Eu sunt Amy. Ele sunt Ima si Rosa. Suntem incantate sa te avem in echipa noastra. spuse Amy imbujorata. Faptul ca vedeam acea roseata in obrajii ei. Mie nu mi se intamplase asta niciodata. Puteam fi numita fata lipsita de sentimente.

-Da. Ava, incantata. spun eu pe un ton timid dar in acelasi timp sec.

-Acum, avand in vedere ca ne-am impartit sa incepem. spuse domnul Ucsean. Vom vorbi azi despre energie. Ce este energia mai exact? Ei bine, unii dintre voi o considera electricitate nu? Dar este mai mult de atat. Energia este combinarea celorlalte 4 elemente. De aceea este foarte rara. Ar trebui sa stiti cum a fost creeata. Ei bine, de mult. Cand lumea era abia formata erau patru creaturi.

- Ce fel de creaturi? intreaba un baiat shaman pe nume John.

-Oh... Ei bine . Nimeni nu stie nimeni exact ce au fost. Se stie doar atat: Fiecare avea cate un element. In lupta, vazand ca puterilor lor nu sunt suficienta, cei 4  si-au unit puterile si au creeat energia, distrugandu-i pe varcolaci.

-Vreti sa spuneti ca noi avem toate puterile si ca le putem controla? spuse Rosa cu ochii, transformandu-se in inimioare

-Hahaha. Nu, nu inca. spuse profesorul, dezamagindu-ne pe toti. Vedeti voi, culoarea ochilor vostri este mov pal. Acum observati culoarea ochilor mei. Nu e acelasi tip de mov nu? Movul meu este puternic, transformat din multi ani de experienta. SI nici acest mov nu a atins apogeul absolut. Desemenea, nici unii dintre voi nu il veti atinge. Ei bine....Este ceva predestinat. Fiecare are ritmul lui de crestere al puterii deci unii veti fi mai avansati ca si ceilalti. 

-Si... ne puteti arata ceva? intreb eu, cu o voce plictisita in timp ce imi puneam picioarele pe banca.

-Ei bine, domnisoara Ava... ZZZZHHHHHHHIIIIIP. Intr-o secunda tablourile incep sa vorbeasca, luminile incep sa se aprinda si sa se stinga, chiar si John a inceput sa pluteasca. Parea ireal.

Clopotelul suna asa ca toti ne strangem lucrurile si iesim afara din clasa.

-Sa aveti o zi placuta, me amites.

Pe hol ma asteptau Lyn si Alice nerabdatoare.

-Si? Cum a fost? Spune ne tot?

-Pai. E ok banuiesc. Proful e putin sonat, repeta tot timpul cuvintele "Eibine".A trebuit sa fim sortati pe grupe, asa ca eu am intrat la vampiri cu inca 3 fete. Totusi fiind singura vampsha de acolo trebuie sa ma obisnuiesc cu privire rautacioase. spun eu, dandu-mi ochii peste cap.

-Ce?! Cine?! Ohhh, arata-mi! O sa i fac sa le para rau ca si au aratat acele priviri! O sa-i fac sa nu se mai uite asa la tine! Le scot si ochii daca trebuie! spuse Lyn, infuriata.

-Hei, calmaza-te. Vezi ca cicatricea ta se face rosie. Intradevar a fost un mic accident la nastere. Atunci cand Lyn a iesit la lumina, puterile noastre s-au respins, lasandu-i ei o chicatrice pe fata. Chestia ciudata este ca chitatricea isi schimba culoarea in functie de setarea lui Lyn.

-In fine. Vrei sa te hranesti? ma intreaba ea ingrijorata.

-Nu, sunt ok pentru moment. Ma duc sa-mi gasesc dulapul. Mai vorbim.

Plec cu pasi repezi. In drumul meu dau de un baiat, posibil shaman, care se invartea, radea si isi dadea ochii peste cap. Nu cred ca era intreg mintal. Multi copii incercau sa-l linisteasca, altii fugeau deoarece avea o drujba in mana. 

Ma uitam la ei cu sila, cand, aud niste soapte in capul meu" Aster. Hosat. Spiritele sunt suparate. Ahhh!". Ma opresc si incerc sa mi blochez mintea. Intr-un final am reusit. Imi ridic cartile cazute pe jos si incerc sa continui sa merg. Dar ma lovesc de cineva.

-Ah, poti sa fi si tu atent? intreb eu furioasa. Dar indata ce am vazut persoana de care m am lovit ochii se marira, gura murmura de emotie. Tremuram

-Buna, Ava.