Slainder.

Alergam ca o nebuna in cautarea doamnei Atiogen. Eram atat de incantata. Vroiam atat de mult sa particip la acest joc. Ciudat, nimeni nu era pe hol. Trec cu pasi muti pe coridorul scolii, trec peste Nicolle inca impietrita de Alice, trec peste dulapurile pline de sange pricinuite de baiatul shaman si nimic.
Se auzeau picaturi de apa. Clar, cineva trebuia sa faca ceva cu robinetele scolii.
In fine, ajung in sala de sport. Norocul meu, deabia incepuse preselectia pentru Slainder. Stiam ce vroiam sa fiu.Trebuia sa profit de puterea mea si sa fiu un cautator. Il vad pe Eduard, prietenul meu. A fost ales atacant si pe buna dreptate. Avea conformatia unui atlet. Era inalt, cu parul saten deshis si ochi caprui, usor verzi. Ma zareste si se indreapta spre mine:
-Buna, pui. privirea lui era atat de blanda. Greu de crezut ca acel baiat poate fi atat de gelos. Se uita la mine, imi zambeste si ma saruta, lasandu ma usor pe spate. El era un vampir, avand ca element pamantul.
Dintr-o data tot zgomotul se opreste si incep chiote si exclamari precum"Bine baa!" sau"Bravo Eduulee!". Ne oprim si ii priveam cu o expresie amuzata si ii soptesc lui Eduard la ureche"E randul meu", ii dau un pupic si ma indrept spre mijlocul terenului.
-Deci, domnisoara. La ce vrei sa incerci?
-Cautator, doamna.
Toata lumea se uita mirata la mine, pana si Eduard.
-Bine, sa vedem. Profa face cateva incantatii pentru a trezi mingea si, a plecat.
Eu zbor imediat pentru a incerca sa o prind. In confruntare cu mine era o fantoma, un spirit. Incercam din rasputeri sa o prind. Dar era prea tarziu, mingea deja se pusese pe cerc. Ceea ce inseamna ca batalia incepea. Ajung pe pamant. Adrenalina imi curgea prin sange. Totul era permis!

-Ok, sunteti gata? Incepeti!

Fantoma nici nu a mai stat pe ganduri si isi pornise magia. Nu era o magie cunoscuta de mine. Fantomele au alte puteri fata de fiintele vii. Ma feresc si imi incerc puterea. Hei, se pare puteam scoate energie din ochi. Foarte ciudat. "ZHZHHIASTT!" Mainile mi se rotesc ochii erau indreptati fix spre fantoma, care, la randul ei isi pregatea vraja. Era unu la unu. Acum tot ce conta era linistea. Toata lumea isi tinea respiatia. Cu un tipat imi eliberez toata energia acumulata pentru vraja. Lumina a acaparat tot terenul, ajungand in salile de clasa si dormitoare.

Meciul se sfareste. Incep sa se vada niste forme. Eram eu, in picioare, ranita. 

La vederea mea, urletele de bucurie, strigatele si urarile imi asurzeau urechile. Iata-ma fiind noua cautatoare a liceului Hattlecorn. Eduard ma tinea pe umeri. Eram prima fata din liceul nostru care juca Slainder.

Lyn, fiind sora mea geamana a simtit imediat bucuria din sufletul meu si, usor nearanjata datoria intalnirii cu Dean, alearga bucuroasa spre mine, tragand-o pe Alice socata dupa ea. Dar si-a dat seama imediat de ce s-a intamplat.

Desi ma simteam ciudat, imi placea acel sentiment de victorie, de rasfat, de popularitate.

O data coborata de pe umerii lui Eduard, ma indrept spre Lyn si Alice.

-Deci, ce spuneti? intreb eu.

-Spunem ca esti fantastica! spun cele doua entuziasmate.

-Da, am aflat ca antrenamentele sunt in fiecare zi, cu exceptia weekendului. O sa-mi fie cam greu.

-Nici o grija, spuse Alice, o sa venim sa te luam de la fiecare antrenament. spuse ALice, facandu-mi cu ochiul.

-Ar fi super... spun eu

-Ceva e ciudat cu tine. Te arde. Nu crezi ca ar trebui sa ne spui si noua? intreaba Lyn enervata. Desigur ca Lyn stia ce gandesc dar vroia sa mi auda cuvintele.

-Haide Ava, spune ne. zice Alice, privindu-ma ingrijorata.

-Ma simt ciudat. Mai intai ma intalnesc cu Nicolle, nu stiu ce simt pentru Eduard... Si am un vis... Un vis in care apare o fata roscata... mi se pare ca e vampir... are corp atletic. Am simtit-o apucandu-ma de mana. Forta ei era inimaginabila, si... priviti. Imi ridic bluza si le arat fetelor mana. Acel vis... daca se putea numi asa imi lasa-se un semn, mana acelei fete imprimata. Lyn si Alice erau socate. Fetele lor exprimau groaza.  Ii simteam inima lui Lyn.  Batea atat de tare....  Si sunt sigura ca a lui Alice batea la fel de tare. Dar nu numai asta le-a ingrozit. A fost ceva mai mult. Pe urma era scris ceva...  scris cu niste cuvinte necunoscute... vechi... ceea ce insemna ca totul incepea aici.